Viteza de conectare la internet, penetrarea televiziunii digitale, numărul de ATM-uri disponibile, acoperirea rețelelor de telefonie, numărul de hot-spoturi Wi-Fi sunt indicatori la care România se află pe locuri fruntașe. Incredibil?
Nicidecum, pentru că țara noastră s-a bucurat din plin de faptul că a ars etape în procesul de dezvoltare tehnologică, îmbrățișând în foarte multe domenii cele mai moderne descoperiri ale științei. Românii din unele localități au trecut direct de la comunicarea prin cărți poștale la telefonul mobil și de la radioul cu lămpi la laptopul conectat la internet. Nu știm, însă, să ne folosim de acest avans tehnologic care constituie de fapt o șansă, o „window of opportunity“.
Provocarea este de a înțelege cum funcționează lumea digitală și de a folosi ocaziile cu care ne întâlnim. Vom reuși să ținem pasul? Unul dintre principalele obstacole este decalajul extrem între mediul urban dezvoltat și cel rural, rămas undeva prin Evul Mediu. Între cele două Românii, distanța, atât din punct de vedere practic, cât și spiritual, este ca de la clubul Fratelli din București până la Căminul Cultural din Babadag. Astfel, piața multor produse și servicii este condamnată să rămână restrânsă la doar jumătate din potențialul oferit de o țară cu peste 20 de milioane de locuitori.  

O altă problemă o constituie lipsa obișnuinței de a gestiona succesul. Ce exemplu mai bun despre mentalitățile din țara noastră decât recenta nuntă a bossului de la Dinamo, Cristi Borcea? Un om bogat, fără îndoială, care amestecă Rolls Royce-ul cu mămăliga la ceaun precum reușește ilustrul său naș, Gigi Becali, să combine bigotismul religios cu ultimele modele de ceasuri de aur de la Hublot. România, țara contrastelor și a tuturor posibilităților. Cred că avem, în actualul context internațional, o șansă reală de a scoate capul în lume într-un mod onorabil. Și să ne construim singuri un trai mai bun. Important este să ne construim o mentalitate de învingător. Să renunțăm să tratăm excesele ca pe niște modele de urmat și să respectăm reușitele de orice fel din jurul nostru. Până la urmă, Becali, Borcea sau Oana Zăvoranu sunt niște clovni simpatici, care ne oferă distracție ieftină. Să nu uităm însă că locul lor este în arena circului, nu la panoul de onoare.  

Am avut de curând o discuție cu niște investitori din Israel. Despre criză, afaceri și orizonturile României. „Țara asta are potențial – spuneau ei – altfel nu am fi aici“. E timpul să realizăm și noi, românii, ce oportunități avem și să le folosim. Am putea începe prin a nu ne mai hlizi când Mircea Badea vorbește despre țara noastră ca despre „Românica“. Ba chiar să schimbăm postul.