Marți, CJUE a informat că Dreptul UE are întâietate în fața unei jurisprudenţe a unei Curţi Constituţionale Naționale, dacă aceasta creează un risc sistemic de impunitate a faptelor care constituie infracţiuni grave de fraudă sau corupție, ce ating interesele financiare ale UE.
De asemenea, CJUE a menționat că supremaţia Dreptului Uniunii Europene impune ca judecătorii naţionali să aibă puterea să lase neaplicată o decizie a unei Curţi Constituţionale care este contrară dreptului respectiv, fără a fi expuși la o răspundere disciplinară.
CJUE a intervenit când Curțiile Constituționale din țările est-europene (precum Polonia, Ungaria sau România, dar și Germania) au decis că deciziile lor au întâietate în fața CJUE și a legislației europene.
CJUE, despre România
„Actele adoptate înainte de aderare de instituțiile Uniunii sunt obligatorii pentru România de la data aderării sale. Aceasta este situația Deciziei 2006/928, care este obligatorie în toate elementele sale pentru România atât timp cât nu a fost abrogată.
Obiectivele de referință care urmăresc să asigure respectarea statului de drept au de asemenea caracter obligatoriu. România este astfel ținută să ia măsurile adecvate pentru atingerea acestor obiective, ținând seama de recomandările formulate în rapoartele întocmite de Comisie”, a transmis CJUE.
Răspunsul Curții Constituționale a României
Joi, Curtea Constituțională a răspuns la decizia oficială a Curții de Justiție a Uniunii Europene, care a stabilit că judecătorii naționali pot lăsa neaplicate deciziile Curții Constituționale care contravin dreptului Uniunii Europene, fără riscul de a fi anchetați disciplinar. CCR a argumentat că hotărârea oficială a CJUE poate fi aplicată doar după revizuirea Constituției României.
De asemenea, CCR susține că niciuna dintre cauzele cu care a fost sesizată CJUE „nu a vizat nici crearea unei impunități cu privire la faptele ce constituie infracțiuni grave de fraudă care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii sau de corupție și nici înlăturarea răspunderii penale cu privire la aceste infracțiuni” și subliniază că, „potrivit art.147 alin.(4) din Constituție, deciziile Curții Constituționale sunt și rămân general obligatorii.”
Magistrații români trag semnale de alarmă
„Asociaţiile profesionale ale judecătorilor şi procurorilor români reamintesc că nerespectarea unei hotărâri pronunţate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene poate determina Curtea, la cererea Comisiei Europene, într-o procedură de infringement, să impună sancţiuni financiare, sub forma unei sume forfetare şi/sau a unei plăţi zilnice.
În acest sens, prin Scrisoarea trimisă de Comisia Europeană Guvernului României în data de 18 octombrie 2021, s-au solicitat deja clarificări legate de nerespectarea hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 18 mai, pronunţată în cauzele conexate C-83/19, C-127/19, C-195/19,C-291/19, C-355/19 şi C-379/191, Asociaţia Forumul Judecătorilor din România şi alţii.
Într-o asemenea procedură, în cazul Poloniei, nerespectarea unei hotărâri CJUE vizând aspecte specifice statului de drept a determinat deja aplicarea provizorie a unei sancţiuni financiare zilnice de 1 milion de euro, sancţiunea definitivă urmând a fi stabilită curând de CJUE”, avertizează trei asociaţii ale magistraților.
Solicitările magistraților români
Asociaţiile solicită abrogarea „urgentă” a abaterii disciplinare prevăzute la art. 99 lit. i din Legea 303/2004, care permite sancţionarea disciplinară a judecătorului pentru nerespectarea deciziilor CCR, fără a distinge cauza (în acest sens, aplicarea prioritară a dreptului UE şi a jurisprudenţei CJUE, respectiv a Convenţiei europene a drepturilor omului şi a jurisprudenţei CEDO nu pot constitui niciodată un motiv pentru sancţionarea disciplinară a unui magistrat);
– reformarea întregii reglementări a răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a Inspecţiei Judiciare, prin prevederea de garanţii pentru a evita cercetarea disciplinară a judecătorilor pentru conţinutul hotărârilor pecare le pronunţă, în motivarea cărora aplică prioritar dreptul UE;
– reorganizarea Inspecţiei Judiciare;
– crearea a două inspecţii distincte pentru judecători, respectiv procurori, reconsiderarea rolului şi a atribuţiilor inspectorului-şef;
– reglementarea unor examene meritocratice pentru selectarea inspectorilor judiciari, respectiv pentru numirea în funcţiile de conducere;
-„desfiinţarea necondiţionată” a Secţiei de Parchet separate, creată pentru investigarea infracţiunilor comise de judecători şi procurori;
– abrogarea limitărilor cu privire la libertatea de exprimare;
– materializate în obligaţia de abţinere a magistraţilor de la „manifestarea sau exprimarea defăimătoare în raport cu celelalte puteri ale statului”;
– reinstaurarea meritocraţiei în magistratură: reglementarea unor examene meritocratice de promovare, inclusiv şi mai ales la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
– revizuirea sistemului de numire şi revocare a procurorilor-şefi şi limitarea rolului ministrului justiţiei în aceste proceduri, simultan cu creşterea atribuţiilor Consiliului Superior al Magistraturii;
– întărirea independenţei procurorului şi reglementarea clară şi restrictivă a noţiunii de procuror ierarhic superior;
– revizuirea normelor privind răspunderea materială a magistraţilor, cât timp acestea ignoră independenţa Justiţiei, conform Digi24.
