Deși suntem în era când tehnologiile informatice exced cu mult sfera noastră de a ne imagina universul digital, România se află pe ultima poziție între statele UE și pe locul 67 din 193 de state din lume la capitolul digitalizarea administrației publice, conform unui studiu al Organizației Națiunilor Unite realizat anul trecut.

Conform ONU, în clasamentul provocărilor în guvernarea digitală și susținerea eforturilor țărilor de a realiza progres în acest domeniu, primele 15 locuri sunt ocupate de către țările din vestul Uniunii Europene, pe lângă Australia, Coreea și Noua Zeelandă; majoritatea acestor țări au început procesul de digitalizare în urmă cu peste 15 ani, cumulând investițiile treptate în tehnologii cu educarea populației și a instituțiilor pentru a facilita aderarea acestora la un mediu digital. Cheia succesului lor consta în parteneriate între mediul public și privat cu scopul de educare a populației, promovarea interacțiunii on-line a instituțiilor cu cetățenii prin crearea de platforme digitale și oferirea de avantaje utilizatorilor (de ex: returnarea mai rapidă a TVA-ului) cât și  implicarea instituțiilor financiare și a operatorilor telecom în creșterea încrederii populației în mediul online prin semnalizarea beneficiilor noilor tehnologii .

În tot acest demers pe care fiecare stat este nevoit să îl întreprindă, investițiile în crearea infrastructurii tehnologice și a site-urilor web publice, care sunt ușor de navigat și conțin informații complete sunt primordiale. Fără investiții nu putem vorbi de digitalizare așa cum nu putem vorbi de infrastructura rutieră.

În România nivelul de educație digitală este scăzut, românii folosind internetul în special pentru accesarea rețelelor sociale și divertisment; în plus, România se confruntă cu un decalaj mare între mediul urban și cel rural, în ceea ce privește infrastructura tehnologică de tip internet cu bandă largă (doar 40% acoperire în zonele rurale).

„Dacă dorim însă să pedalăm rapid la capitolul digitalizare în sectorul de stat, trebuie să avem în vedere că decalajul între țara noastră și restul statelor membre UE este imens (28 de poziții și celelalte state nu stau pe loc să ne aștepte din urmă).  Deși România a înregistrat o creștere a numărului de servicii oferite online față de 2017, se clasează pe ultimul loc din cauza cadrului legislativ deficitar în domeniul digitalizării, infrastructura tehnologică neuniformizată în cadrul instituțiilor publice cât și a lipsei unei preocupări în ceea privește dezvoltarea competențelor digitale necesare în aparatul administrativ.

Acum că știm unde ne aflăm, important este să constientizăm fenomenul globalizării și necesitatea digitalizării și să facem pași rapizi în găsirea de soluții și implementarea acestora. M-am întrebat de nenumarate ori de ce este nevoie ca noi, românii, să încercăm de fiecare dată să fim diferiți în abordare încercând mereu să reinventăm roata, atunci când state dezvoltate au experimentat idei care ulterior au fost identificate ca fiind soluții viabile și cu efecte scontate pe termen lung. Printre acestea aș aminti doar câteva soluții care pot fi implementate rapid și în România:  identitate electronică, semnătură digitală, parolă unică de identificare . De asemenea, convenții ce pot fi încheiate pentru optimizarea interacțiunii cu instituțiile guvernamentale (de ex. între instituții bancare și agenții naționale de administrare fiscală) . Să nu uităm de sistemele digitale care facilitează dezvoltarea incluziunii sociale sau aplicațiile consolidate de self –service din aria serviciilor financiare, medicale, sociale, imobiliare, transport (e-tax, e-health, servicii de asigurări și fonduri de pensii, istoric medical, etc). La nivel guvernamental trebuie să se aibă în vedere adaptarea continuă a cadrului instituțional și legislativ pentru susținerea digitalizării cât și centralizarea informațiilor într-o bază de date comună tuturor instituțiilor publice și îmbunătățirea calității datelor prin încorporarea feedback-ului venit de la utilizatori.

Pe termen lung trebuie să ne gândim la o  alocare a resurselor pentru creșterea gradului de educație digitală.”

Danemarca -un model de urmat- lider în UE la servicii

Danemarca este liderul țărilor digitale din Europa, reușind să își angajeze cetățenii în utilizarea aplicațiilor digitale printr-o promovare a beneficiilor aduse de aceste soluții. Una dintre primele măsuri ale Guvernului a fost cea de a impune facturarea electronică pentru companii și crearea unui cont bancar atât pentru persoanele juridice cât și fizice, cont în care se transferă toate plățile de la instituțiile publice prin intermediul interfeței ”Easy Account System” (EAS). Ca o soluție pentru lipsa de implicare a instituțiilor publice a fost necesară elaborarea unei legislații, care să impună respectarea inițiativelor în domeniul digitalizării.

Atacul cibernetic din 2013, ce a cauzat întreruperea temporară a serviciilor de banking, a crescut nivelul de conștientizare al acestei probleme, făcând din securitatea cibernetică una din prioritățile cheie ale guvernului. A fost lansată platforma ”e-Service” – canal dedicat mediului de business ce permite raportarea obligațiilor financiare către sectorul public, în același timp asigurând transparența informațiilor. Portalul conține mai mult de 200 de formulare online. A fost lansată o platformă destinată căutării de joburi ce conține informații detaliate cu privire la profilul candidaților, respectiv al companiilor. A fost lansat ”Procurement portal” – ce are rolul de a facilita cooperarea între public, companii și serviciile guvernamentale.

Te-ar putea interesa și: