Interne “progresele” Romaniei se masoara in institutii nefunctionale si promisiuni neonorate, iar la capitolul Concurenta, in subordonarea banilor publici interesului politic al celor aflati la putere. Noi insa nu avem nici o asigurare impotriva riscului la care ne expunem una spunand si alta facand. Noua Putere de la Bucuresti este la fel de dedicata obiectivului integrarii Romaniei in structurile europene ca si cea care tocmai a parasit Palatul Victoria. Ii revine obligatia continuarii a ceea ce au inceput predecesorii, cu rezerva ca timpul aflat la dispozitie este mult mai scurt si cu handicapul enorm al clauzei secundare de salvgardare. Gandita ca un mecanism de blocare a accesului Romaniei in UE in 2007, clauza, o data activata, ne decupleaza de Bulgaria si ne mai lasa sa asteptam un an pe tusa, timp in care multe se pot schimba in capriciosul joc al integrarii europene. In acest caz, responsabilitatea va reveni guvernului nou ales, desi un astfel de deznodamant nu-i poate fi doar lui imputat. Romania a pierdut ani pretiosi, in care elita post comunista, fara exceptie, s-a opus reformelor de piata, sacrificand interesul general al societatii in favoarea celui de grup. Prezentul este si el ingrijorator. “Vara nu-i ca iarna”, iar clasa politica romaneasca nu este irlandeza. Inainte de incheierea negocierilor de aderare, Puterea si Opozitia din Irlanda au incheiat un pact, angajandu-se sa lucreze impreuna in vederea atingerii scopului comun. Timp de cativa ani nu au existat scandaluri politice, tara a facut reforme si, in cele din urma, si-a vazut visul cu ochii. Pretul l-a platit Opozitia. Nu a avut nici o sansa, pentru ca electoratul, afectat de reforme, a acuzat-o de tradare. Sunt ani de atunci. Acum Iralnda este una dintre cele mai prospere tari europene, iar meritul exclusiv revine unei clase politice ce a pus mai presus de orice interesul comun.

Cursa contra cronometru pentru depolitizarea justitiei
Parchetul National Anticoruptie are in spate o lunga poveste de amor cu politicul

O tara corupta cu o justitie incompetenta si politizata – acesta este stigmatul de care Romania trebuie sa scape intr-un orizont de timp imposibil de respectat.
Peste nici trei luni de zile, guvernul roman – oricare va fi fiind acesta – urmeaza sa se confrunte cu cea mai dura scadenta din istoria negocierilor de aderare la Uniunea Europeana. In martie 2005, oficialii de la Bruxelles asteapta raportarea indeplinirii angajamentelor pe care guvernul Adrian Nastase si le-a asumat, in numele Romaniei, pentru a convinge Comisia Europeana sa incheie negocierile de aderare in 2004. Reforma justitiei si lupta impotriva coruptiei la nivel inalt sunt cap de lista.
Coruptia la nivel inalt este mai presus de lege
Problema Romaniei nu este lipsa legilor, ci ignorarea lor cu desavarsire de catre chiar cei investiti cu responsabilitatea de a le aplica. In acest sens, scurta istorie a Parchetului National Anticoruptie este mai mult decat concludenta. S-a infiintat in anul 2000, la recomandarea Comisiei Europene, ca prim demers in vederea indeplinirii criteriilor politice ale aderarii. Puterea de la Bucuresti a facut atunci o treaba tipic romaneasca: zici ca ei si faci ca tine. Comisia Europeana recomanda infiintarea unui organism independent de lupta impotriva coruptiei, Guvernul l-a infiintat, dar a trisat la capitolul autonomie institutionala. PNA a debutat ca sectie de combatere a coruptiei si a crimei organizate in cadrul Parchetului de pe langa fosta Curte Suprema de Justitie. Subordonandu-se Parchetului, embrionul PNA se subordona de fapt Executivului, iar victoriile sale impotriva coruptiei endemice din Romania au fost ca si inexistente. “Sectia s-a confruntat instantaneu cu interventii din partea Executivului, resurse financiare insuficiente si lipsa vointei politice pentru a-i asigura independenta in urmarirea unor cazuri importante de coruptie”, arata Transparency International, iar raportul anual al Comisiei Europene pe 2001 consemna ca sectia avea doar 17 procurori, in loc de 38, cum fusese planificat. Sectia a fost transformata in Parchet National Anticoruptie in martie 2002 si a inceput sa functioneze in luna septembrie a aceluiasi an. Independenta sa in fata politicului a ramas o vorba goala, in pofida insistentelor forurilor europene. Desi formal PNA era proclamat ca atare, seful – un procuror general – este numit in functie de presedintele Romaniei, la recomandarea ministrului justitiei. In ceea ce priveste performantele PNA, cel mai recent comunicat al institutiei arata ca 40 de cazuri de mare coruptie sunt “aproape finalizate”. Comentariile sunt de prisos si este evident ca incheierea negocierilor cu Romania la capitolul Justitie si Afaceri Interne reprezinta un gest de mare generozitate din partea Comisiei Europene, greu insa de fructificat. “Este putin probabil ca in timpul scurt pe care il avem la dispozitie sa reformam, asa cum ne-am angajat, un sistem care schioapata de ani de zile si al carui handicap este incurajat din considerente politice”, este de parere expertul independent Valerian Stan.Si nu doar timpul prea scurt pentru un obiectiv atat de important face aproape imposibila punerea in aplicare a cerintelor Uniunii Europene. Gafele, orgoliile si intoleranta discursului politic de la Bucuresti arunca Romania la inceputul anilor ‘90, cand Uniunea Europeana nu era deloc convinsa ca are cu cine sta de vorba in aceasta parte a lumii.

Martie 2005, un termen nerealist pentru Indeplinirea angajamentelor
In domeniul justitiei, Comisia Europeana asteapta:
· Un plan de actiune integrat Strategiei de Reforma a Sistemului Judiciar si fundamentarea economica a acestuia.
· Principalele masuri de implementare a Legii de organizare a sistemului judiciar, a Legii cu privire la statutul magistratilor si a Legii cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii.

In domeniul luptei anti-coruptie:
· Aplicarea stricta a legislatiei anticoruptie si a independentei PNA.
· Raport anual de activitate convingator al PNA, care sa evidentieze masurile de contracarare a coruptiei la nivel inalt.
· Asigurarea personalului si resurselor financiare necesare functionarii PNA.

Politizarea justiTiei este cancerul fostelor state comuniste
La momentul incheierii negocierilor cu Uniunea Europeana, separatia puterilor in stat era vorba goala si in cele zece tari central si est-europene care au aderat in luna mai a acestui an. Un raport EUMAP (Programul de Monitorizare a Aderarii la Uniunea Europeana), publicat de Fundatia pentru o Societate Deschisa, filiala Budapesta, in anul 2002, arata ca “infrastructura judiciara din tarile candidate din centrul si estul Europei nu poate garanta independenta actului de justitie”. Documentul subliniaza ca lipsa de finantare “afecteaza serios independenta judecatorilor” si ca pregatirea profesionala la nivelul instantelor “lasa mult de dorit”. “Selectarea, evaluarea si promovarea judecatorilor nu este transparenta”, iar guvernele “exercita presiuni politice si influenteaza numirea si cariera judecatorilor”. La momentul respectiv, raportul recomanda stricta monitorizare a celor zece tari de catre Comisia Europeana, in scopul determinarii acestora sa continue reformele in justitie, reforme care in 2002, anul incheierii negocierilor de aderare, erau “in stadiu incipient”.

Siderurgia scapa basma curata, subventiile, nu
Din 2005, iertarile de datorii nu vor mai fi posibile
Siderurgia nu va avea de suferit din cauza reducerii cotei de productie, ci din cauza limitarii ajutoarelor de stat. Laminoarele pe care Romania trebuie sa le inchida sunt gata dezafectate. Buba este, insa, ca, de anul viitor, combinatele siderurgice nu vor mai beneficia de iertari de datorii.
“Am avut o intalnire cu reprezentantii Ministerului Economiei, care ne-au asigurat ca lucrurile nu stau asa de prost cum se spune”, ne-a declarat inginerul Nicolae Coman, liderul de sindicat de la Cos Targoviste. “In ceea ce priveste CS Resita, este vorba despre doua laminoare foarte vechi. Aceste capacitati sunt oprite operational inca inainte de privatizare”, ne-a confirmat directorul general Artrom si CS Resita, Adrian Popescu. Dupa cum se cunoaste, la momentul inchiderii capitolului de Concurenta, Uniunea Europeana a vrut sa se asigure ca Romania va avea o capacitate de productie in siderurgie mai mica cu 820.000 de tone, pana la 9,115 milioane de tone pe an. Pentru a realiza acest lucru, a fost convenita inchiderea a trei laminoare, doua la CSR si unul la Siderurgica Hunedoara. Asa cum se vede din declaratii, reducerea cotei de productie, a fost realizata deja, prin inchiderea acelor capacitati neproductive, ceea ce inseamna ca eliminarea fizica a lor nu va avea un impact mare asupra industriei siderurgice. “Deoarece laminoarele de la Resita nu au fost luate in calcul la proiectia planurilor de afaceri pentru viitor, lichidarea lor fizica nu va afecta negativ nici performantele CSR si nici numarul de personal”, ne mai precizeaza Adrian Popescu. rnIspat Sidex este singurul care ar putea avea probleme, deoarece conducerea are in vedere marirea productiei, nu reducerea sa. Sidex ar mai avea, totusi, o sansa, daca va continua sa exporte preponderent catre piata asiatica si va evita, cu obstinatie, piata comunitara. rnNici impactul pe profit al prevederii nu va fi prea mare, pentru ca, asa cum sustin sursele noastre, combinatele stiau la ce sa se astepte in momentul in care se finalizau negocierile. In ceea ce priveste personalul, Ministerul Economiei (MEC) da asigurari ca reducerea se va face treptat, pe cale naturala. Pana in 2008, potrivit unei noi strategii a sectorului elaborata de MEC, ar trebui sa paraseasca sectorul siderurgic peste 8.500 de persoane. rnIndustria siderurgica s-ar putea confrunta, insa, cu mari probleme, din cauza limitarii ajutorului de stat. Din cate se pare, combinatele au consumat deja suma maxima de care pot beneficia – peste un miliard de dolari. Ceea ce inseamna ca, de anul viitor, s-a zis cu iertarile de datorii, cu scutirile, cu anularea dobanzilor sau a majorarilor de intarziere. In plus, in cazul in care reducerea se va face prin disponibilizari, angajatii nu vor beneficia de plati compensatorii.rnSincope ar putea aparea si din cauza ca industria siderurgica stia ca se poate baza pe ajutoare de stat pe o perioada mai mare, asa cum prevedea vechea strategie de dezvoltare a sectorului, iar limitarea lor le-ar putea da bataie de cap. “Eu cred ca majoritatea companiilor metalurgice care au fost declarate viabile si care lucreaza vor putea sa lucreze si in conditiile noi, fara sa mai viseze la ajutoare de stat. Cu atat mai mult cu cat ele sunt astazi ajutate de o conjunctura favorabila – cresterea pietei internationale de produse siderurgice”, conchide Adrian Popescu, director CSR.rn
rn
rnEliminarea subventiilor poate crea sincope In siderurgiern
rnAutoritatile romane vor trebui sa prezinte la fiecare sase luni Consiliului si Comisiei Europene o fotografie la minut a siderurgiei – productie, vanzari, dinamica ocuparii fortei de munca din sector, costuri etc. Pana in prezent, situatia era tinuta sub control de Consiliul Concurentei.De asemenea, capacitatea de productie va trebui sa fie redusa la 9,115 milioane de tone pe an, de la peste 11 milioane de tone pe an in 1993, iar subventiile catre sector trebuie eliminate. In perioada 2003-2004, combinatele au primit scutiri de peste un miliard de dolari. Daca constata disfunctionalitati, Europa poate face apel la clauza de salvgardare.rn
rn
rnUE se asigura ca Tarile aderente nu-i fac concurenTarn
rnMasurile de restrictionare a cotei de productie in siderurgie si de monitorizare stricta impuse de UE nu au fost concepute special pentru Romania. Acelasi regim li se aplica si celorlalte state care s-au integrat anul acesta in comunitatea europeana. Cele 15 tari ale vechii Uniuni Europene vor sa se asigure, in acest fel, de la inceput, ca noile venite nu le vor face concurenta pe piata internationala. rnCehia a fost obligata sa nu mai plateasca industriei otelului nici un ajutor de stat dupa momentul aderarii, sa isi reduca capacitatea cu 590 de mii de tone pana in 2006 si sa trimita rapoarte semestriale UE. rnSlovacia isi va limita productia si vanzarile, nu isi poate extinde grupele de produse finite, iar ajutorul acordat siderurgiei nu poate depasi 500 de milioane de dolari. Slovacia va trimite si ea, Consiliului si Comisiei, rapoarte de informare semestrial. In ceea ce priveste tara noastra, perioada de restructurare a sectorului siderurgic negociata (1993-2008) este mai mare decat cea agreata pentru Polonia si Cehia (1997-2006). De asemenea, suma ajutoarelor de stat acordate pentru sectorul siderurgic romanesc – 1,7 miliarde dolari, reprezinta mai mult decat sumele insumate obtinute de Cehia si Polonia.rn
rn
rnPoliticul a Tinut cu ghearele de consiliul concurenTeirn
rn”Daca dorim cu adevarat sa finalizam, in acest an, negocierile la capitolul de Concurenta, Consiliul Concurentei trebuie sa adopte decizii corecte in domeniul concurentei si al ajutorului de stat”, avertiza la mijlocul acestui an Vasile Puscas, negociatorul-sef al Romaniei in relatia cu Uniunea Europeana. Conditiile in care am inchis dosarul de Concurenta si dorinta Uniunii Europene de a controla prin organisme proprii totul arata, insa, ca pozitia adoptata de Consiliu in domeniul ajutorului de stat a fost oscilanta si a raspuns deseori interesului politic al momentului. rnAstfel, desi Uniunea Europeana cerea intarirea rolului Consiliului Concurentei si asigurarea independentei necesare pentru a putea judeca nepartinitor, Guvernul a optat, la finele anului trecut, pentru transformarea Consiliului intr-un instrument la dispozitia sa. Atunci, Guvernul modifica printr-o ordonanta Legea concurentei. Schimbarile introduse vizau si modalitatea de numire a membrilor Consiliului. Acestia urmau sa fie numiti de catre presedinte, dar la propunerea Guvernului si nu la propunerea Parlamentului ca pana atunci. In felul acesta, Executivul se asigura de fidelitatea noilor membri. De asemenea, Guvernul a gasit de cuvinta sa numeasca in functia de vicepresedinte al Consiliului Concurentei pe fostul presedinte al APAPS, George Musliu. Acesta trebuia, in noua pozitie, sa analizeze legalitatea unor decizii pe care le luase pe vremea cand ocupase fotoliul APAPS.