Cele mai noi directive de mediu ale Comisiei Europene vor face ca minele și termocentralele pe cărbune din statele UE să se închidă, orizontul de timp fiind 2022-2023. Motivul? Nu vor mai putea fi rentabile din pricina costurilor cu ecologizarea. În Marea Britanie, punctul de pornire a revoluției industriale, cărbunele și termocentralele pe cărbune deja nu mai contează. Germania, Franța, Italia, Spania urmează același drum. Polonia face o notă discordantă, deschizând noi exploatări pe lângă închiderea altora. România se înscrie mai degrabă pe linia Poloniei decât a nucleului dur al UE. Țara noastră a închis mai multe exploatări, atât de lignit cât și de huilă, pentru care a cheltuit circa 1,3 miliarde lei. Cu toate acestea, deschide noi mine și continuă să dea ajutoare de stat pentru minerit.

Acum, au mai rămas 15 grupuri termo care funcționează pe cărbune, dar și acestea sunt în pericol de închidere, dacă Guvernul transpune integral directivele impuse  anul trecut de CE. Acestea stabilesc, până în 2021, norme draconice în ceea ce privește emisiile de CO2. „Acest pachet de directive europene  prevede reducerea emisiilor la 550 grame de dioxid de carbon pe kWh produs. Astăzi, Complexul Energetic Oltenia și producătorii pe lignit au undeva la 940 de grame. Însă trebuie să știm toți că, dacă mâine am construi o centrală nouă pe lignit, n-ar putea să producă sub 700 de grame. Tehnic, este imposibil. Este important să înțelegem de ce 550 și nu 750. Ne limitează tehnic“ arată Sorin Boza, directorul Complexului Energetic Oltenia (CEO), care folosește ca materie primă lignitul pentru a produce electricitate. Potrivit lui Sorin Boza, obligarea termocentralelor din România să aplice noile norme ar însemna închiderea tuturor unităților în doar un an pentru că fie ar trebui ca mare parte din grupuri să stea oprite, fie ar trebui disponibilizate sute de milioane de euro în câteva luni pentru efectuarea investițiilor. Pe de altă parte, și dacă prin absurd s-ar face rost de bani, termenul s-ar putea dovedi prea scurt pentru realizarea lucrărilor.

Mulți mineri, multe voturi

La nivel guvernamental, s-a creat o opoziție față de planurile UE cu privire la cărbune, România având, aparent, alte idei față de cele ale Bruxelles-ului. Președintele PSD Liviu Dragnea s-a pronunțat, în mai multe rânduri, pentru continuarea mineritului.“Avem un program integrat pentru minerit…un pachet de atrageri de investiții, nu neapărat străine“, a anunțat Dragnea. Mult mai vehement a fost ministrul Energiei, Anton Anton, care chiar s-a „rățoit“ la europeni spunând că România nu poate și nici nu se va conforma cerințelor privind cantitatea de emisii în termocentrale. „Eu nu cer derogări. Eu nu mă duc la Comisia Europeană să cer derogări. Eu mă duc și spun: asta e planul meu și asta pot eu să fac, asta nu înseamnă derogare, astă înseamnă că mă duc cu niște studii, documentat, și spun asta pot să fac. Pe mine mă deranjează că toată lumea are senzația că mergem la Comisia Europeană și ne rugăm de ei. Nu, nu! Suntem membri în Uniunea Europeană cu aceleași drepturi pe care le are toată lumea și membri raționali și, cum să vă spun, responsabili. Nu suntem așa, acolo, de formă și de umplutură“, a afirmat ministrul.

 

La începutul acestui an, managementul CEO a prezentat, într-o conferință, un raport asupra investițiilor în conformarea de mediu care arăta cheltuirea unei sume de circa un miliard de euro până la 31 decembrie 2017. Pentru noile conformări, mai este nevoie de încă un miliard de euro. Or, acest lucru este imposibil până în 2021, orizontul de timp impus de CE. Aceasta este și poziția oficială a statului român. Doru Vișan, secretar de stat la Energie, afirmă că a fost cerută la Bruxelles o amânare, care prevede „prelungirea din 2021 pâna în 2024 a termenului până la care termocentralele pe cărbune se pot conforma noilor cerințe europene de mediu… trebuie făcută o eșalonare, un grafic de oprire pe fiecare capacitate, corelat cu asigurarea operării celorlalte grupuri privind siguranța sistemului energetic, respectiv asigurarea cash-flow-lui pentru companie“. Până la această dată, CE încă nu s-a pronunțat pe solicitarea României.

Concret…

În „ciuda“ Bruxelles-ului, România nu renunță la cărbune. Nu numai cu declarații politice, dar și cu fapte. De exemplu, Complexul Energetic Hunedoara (CEH), pe huilă, a primit un nou ajutor de stat mascat sub forma unei achiziții obligatorii de servicii de sistem de 42 de milioane de lei pe an, până în 2020, de către Transelectrica de la termocentralele Mintia și Paroșeni. A fost o decizie a Autorității  de Reglementare în domeniul Energiei justificată prin necesitatea de a asigura un echilibru SEN, indiferent de condițiile meteo ori de piață. Fără acest ajutor din partea statului, CEH, deja în insolvență, ar fi intrat probabil în faliment, având în vedere că nu își găsește locul în piață fiind, de departe, cel mai scump producător de energie din România. Complexul, care pe lângă cele două termocentrale mai administrează şi patru mine de subteran din Valea Jiului, are 6.600 de angajaţi şi înregistra la jumătatea anului trecut datorii de 1,4 miliarde de lei. Societatea are un capital net contabil negativ de circa 2 miliarde de lei.

Și la CEO au fost luate măsuri. Spre exemplu, exploatarea Jilțu de Sud este în curs de extindere. Guvernul a adoptat, în martie, prin Hotărâre, redeschiderea minei de lignit de la Roșia, în Rovinari, cu o capacitate de exploatare anuală de 8.000 de tone și una de stocare de 75.000 de tone. „Se aprobă  funcţionarea şi utilizarea depozitului Roşia, din cadrul Exploatării Miniere de Carieră Roşia- Rovinari, începând cu data de 25 aprilie – 31 decembrie 2018 în vederea realizării stocurilor în cele trei termocentrale (Turceni, Işalniţa, Craiova II) pentru a nu se pune în pericol aprovizionarea cu combustibil lignit în perioada de iarnă 2018-2019“, se arăta în nota de fundamentare. Funcţionarea depozitului de cărbune Roşia (cu o capacitate de stocare de 75.000 tone lignit) încetase începând cu 01.01.2016, dată la care trebuia pus în funcţiune un nou depozit.  Nerealizarea noului depozit la termenul stabilit, respectiv 31.12.2015, s-a datorat, în principal, dificultăţilor în achiziţia suprafeţelor de teren pe care urma să fie amplasat noul depozit precum şi identificarea unui nou amplasament.

 

Dezvoltarea de noi capacități în mine de lignit beneficiază de o finanțare de 1,5 miliarde de lei, parte de la buget și parte contribuție a CEO, potrivit unei informări făcute de Ministerul Energiei în luna ianuarie a acestui an, în mandatul fostului ministru Toma Petcu.

În Oltenia și Valea Jiului s-au și închis în total 34 mine, în cadrul programului multianual care este și finanțat de Bruxelles, iar mii de mineri și-au pierdut slujba. CEO este acum într-un amplu proces de restructurare care presupune desființarea a 3.000 de posturi în decursul acestui an, dintr-un total de 13.000, iar CEH trebuie să închidă minele Lonea și Lupeni, având la dispoziție 180 de milioane de lei din bugetul de stat în acest sens.

2017, anul „negru“

Până anul trecut, termocentralele pe cărbune erau ‘’cenușăresele“’ SEN, realizând, an de an, pierderi de zeci de milioane de euro și acumulând datorii de peste un miliard de euro. 2017 a fost un an atipic, în care prețul energiei a crescut foarte mult din pricina unor condiții meteo aparte și a unei conjuncturi de piață. Minerii au realizat profit, după ani la rândul de pierderi – 50 de milioane de euro la CEO, încă neprecizat la CEH. Având pretextul unui 2017 de excepție pentru cărbune, care a acontat aproape 40% din producția totală de energie a României, guvernanții au stabilit, contrar trend-ului și legislației europene, să dea în continuare credit minerilor. Cu toate acestea, chiar de la Ministerul Energiei este admis că exploatarea cărbunelui are un viitor extrem de scurt.  

 

„Viabilitatea termocentralelor cu funcţionare pe cărbune depinde atât de competitivitatea preţului energiei, cât şi de respectarea cerinţelor de mediu, care devin din ce în ce mai stricte, în baza legislaţiei europene şi a angajamentelor asumate în contextul Acordului de la Paris“, arată reprezentanții guvernamentali într-un răspuns trimis Capital pe tema viitorului în minerit. Conform sursei citate, eficientizarea centralelor pe cărbune şi, mai ales, implementarea proiectelor pentru respectarea cerinţelor de mediu necesită surse financiare semnificative pentru investiţii, care pot impacta competitivitatea acestor producători la nivelul pieţei de energie electrică. „Pe termen mediu şi lung, această pondere se va reduce, pe măsură ce se vor implementa noi proiecte de eficienţă energetică şi promovare a resurselor regenerabile, dar cărbunele va continua să păstreze un anumit rol în acest mix, în principal din motive de siguranţă în alimentare“, mai susține Ministerul Energiei.

Producţia de cărbune net a României a totalizat, în 2017, peste 4,65 milioane tone echivalent petrol, fiind cu 10,1% (427.800 tep) mai mare faţă de cea din anul anterior, conform datelor centralizate de Institutul Naţional de Statistică (INS). În perioada menţionată, România a importat 510.100 tep cărbune net, cu 9.700 tep (1,9%) mai puţin faţă de cantitatea importată în 2016.

Conform proiectului Strategiei Energetice, publicat pe site-ul ministerului de resort, România dispune de rezerve totale de 12,6 miliarde tone lignit, concentrate geografic în Bazinul Minier Oltenia. Zăcămintele în exploatare totalizează 986 milioane tone. 

Rezervele de huilă, concentrate în bazinul carbonifer al Văii Jiului, totalizează 2,2 miliarde tone, din care 592 milioane tone se află în perimetre exploatate.

Acest articol a fost publicat în numărul 19 al revistei Capital, disponibil la chioşcuri în săptămâna 14-20 mai 2018

Te-ar putea interesa și: