Din cauza preţului ridicat al unei asemenea investiţii, doar 10% din companiile din România le oferă angajaţilor programe de training. Pentru managerul unei francize însă, acestea sunt obligatorii.

Atunci când ia decizia să-şi deschidă o afacere în regim de franciză, viitorul proprietar este obligat să aibă permanent în vedere politica şi cultura organizaţională a firmei-mamă. Şi, de la aspectul sediului ales la atitudinea angajaţilor, totul trebuie să corespundă indicaţiilor francizorului. Tocmai de aceea, majoritatea companiilor care-şi vând brandul în franciză „oferă training iniţial, tocmai pentru a asigura transferul de know-how către francizat în cele mai bune condiţii, pentru iniţierea şi implementarea optimă a conceptului“, explică Andreea Cireaşă, director de dezvoltare în cadrul companiei specializată în consultanţa de francize CHR. Costul aferent programului de instruire este înglobat în taxa de franciză, care variază, potrivit CHR, între 170 de euro şi două milioane de euro. În funcţie de profilul şi de cerinţele companiei, în această taxă poate fi inclusă şi consultanţa pentru identificarea şi amenajarea spaţiului. Mai mult, dacă este nevoie, „francizorul poate asigura traininguri periodice francizaţilor şi angajaţilor acestora contra cost“.

76-8044-46consultanta45web.jpgCompania ungară Fornetti, intrată pe piaţa autohtonă din 2001, este cel mai extins francizor din România, cu peste 600 de unităţi deschise. „Pregătirea angajaţilor se face de către reprezentanţii companiei noastre în perioada de deschidere a magazinului“, spune Ioan Magheti, responsabilul cu comunicarea al Fornetti România. În momentul de faţă, în reţeaua Fornetti lucrează circa 3.000 de angajaţi. Totuşi, numărul mare de locuri de muncă generate este explicabil şi prin natura activităţii companiei. Astfel, potrivit lui Ioan Magheti, „angajarea la unul dintre magazinele din reţeaua noastră nu presupune cunoştinţe prealabile în domeniu“, iar, înainte de fi angajat, „la filiala companiei-mamă, potenţialului angajat i se prezintă condiţiile de lucru, este supus unui riguros examen medical şi parcurge toate etapele instructajelor specifice“.

Dacă sistemul practicat de Fornetti este valabil în cea mai mare parte a companiilor de acest tip, există totuşi şi excepţii. Euro GSM este una dintre cele mai de succes companii cu capital românesc, care a decis să se dezvolte în franciză. Cu siguranţă, o explicaţie pentru reuşita lor este sistemul omogen de angajare de personal. „Nu există diferenţe în recrutare între francizat şi o filială proprie, deoarece Manualul de franciză specifică foarte clar criteriile de recrutare, selecţie şi training“, explică directorul general al companiei, Miklos Nagy. „De asemenea, continuă el, Euro-GSM încurajează francizaţii să efectueze procesul de recrutare prin departamentul de resurse umane central al companiei“.

Afaceri diferite, aceleaşi probleme

În afară de obligativitatea organizării de traininguri, sistemul de recrutare dintr-o franciză se aseamănă cu cel dintr-o companie oarecare. Automat, deci, trebuie să se confrunte cu problema găsirii şi păstrării angajaţilor. „În primii ani, fluctuaţia era mai mică, iar oferta de muncă, mult mai redusă. Apoi, pe măsură ce au apărut din ce în ce mai multe oportunităţi, şi mişcarea oamenilor s-a intensificat. În momentul de faţă, probabil că 30-40% din ei stau în medie un an“, spune Carmen Lupuleţ, Marketing Director al lanţurilor Pizza Hut şi KFC România, branduri intrate pe piaţa românească de peste zece ani.

Ritmul expansiunii locale, apropiat de media globală

La fiecare 17 minute, în SUA se deschide o franciză. În România, situaţia nu este comparabilă. Cu un ritm anual de creştere al pieţei de peste 30%, ne apropiem de media globală. Favorizaţi şi de poziţia economică privilegiată, locuitorii Bucureştiului au cel mai antreprenorial spirit dintre români. Astfel, 98% din lanţurile de franciză au pornit din Capitală, iar una din şapte astfel de firme îşi desfăşoară în continuare activitatea exclusiv în Bucureşti. Potrivit CHR Consulting, cele mai extinse reţele de franciză din România erau, la finalul anului trecut: Fornetti (patiserie, 600 de unităţi), CBA (alimentaţie, 413 unităţi), ECDL (training, 400 de unităţi), Rodipet (distribuţie, 200 de unităţi), Romstal (sanitare, 103 unităţi) şi Dallmayr (alimentaţie, 100 de unităţi).

«Francizorii oferă training pentru a asigura transferul de know-how în cele mai bune condiţii, pentru implementarea optimă a conceptului.»
Andreea Cireaşă, manager dezvoltare CHR Consulting

Un model verificat

PREGĂTIRE Spre deosebire de majoritatea celorlalţi angajaţi, salariaţii dintr-o unitate francizată beneficiază automat de traininguri.

EVOLUŢIE Faţă de o filială directă a companiei-mamă, în care sistemul de promovare este stabilit parţial de managementul local, politica de resurse umane a unei francize trebuie să respecte exact modelul francizorului.

STABILITATE Potrivit studiului CHR Consulting, rata de succes a unei francize din România este de 95%, superioară mediei europene, de 89%. Aceasta, deoarece riscurile unei companii care are deja un nume, dar şi o firmă la care poate apela în situaţii de criză sunt mult mai reduse decât în cazul unei afaceri pornite de la zero.

Te-ar putea interesa și: