Până acum, ziarele au sugerat că între migrația și libera circulație a forței de muncă, pe de o parte, și creșterea rapidă a Vestului,  pe de altă parte, nu ar putea exista decât o singură legătură: munca ieftină a străinilor (inclusiv contractele sezoniere) impulsionează productivitatea indigenilor( și prin extrapolare avântul economic, în general).
Subiectul era destul de sensibil chiar și în vremurile bune de odinioară (doar erau ocupate locurile de muncă ale populaţiei native, mai exact ale muncitorilor slab calificaţi sau care nu erau dispuși să facă orice fel de muncă). Specialiștii în economie avansează în vremurile mai puțin bune de acum, tot mai des, ideea unei influențe directe între tendința unei țări de limitare a intrării de noi imigranţi și evoluția economiei ei. Concret, cu cât o țară e mai restrictivă cu migranţii, ba chiar vrea să scape de cei deja existenţi (românii fără asigurări sociale vor fi trimişi acasă din Spania. Danemarca şi Japonia îi compensează pe lucrătorii care sunt de acord să se întoarcă în ţările lor de origine; Franţa încearcă să-i deporteze pe romi), cu atât lucrurile merg mai prost în economia țării respective.
Dincolo de dezbateri și teorii, criza economică a făcut să dispară milioane de locuri de muncă în ţările bogate, iar guvernele nu mai ezită să ia măsuri concrete de limitare a numărului permiselor de muncă pe care le acordă. Numai în ultimul an, în ciuda acordului Schengen, care permite libera circulaţie între 23 dintre cele 27 de ţări din UE, guvernul danez, cel francez şi cel italian au reintrodus controale la graniţe; inclusiv Australia şi Canada, pioniere ale sistemului „de punctaj“ care dă prioritate lucrătorilor calificaţi, au redus numărul permiselor de muncă, iar Malaiezia aproape că a oprit de tot eliberarea lor, în 2009.
Asia devine noul magnet
Și în timp ce Vestul nu mai este așa de binevoitor faţă de migranţi, Estul încearcă să-i atragă. China, care a fost închisă pentru forţa de muncă din străinătate, oferă permise de rezidenţă specialiștilor, universitarilor şi antreprenorilor. În 2009, Shanghai a înregistrat 100.000 de străini și tot cam pe-atâția au fost atraşi – din Europa, Orientul Mijlociu şi Africa – și în portul Guangzhou. S-au înmulţit străinii, din 2007 încoace, și în Coreea de Sud, acum foarte dornică să atragă în special absolvenţi de universităţi americane.
Apropo de americani, în timp ce farmecul țării ” tuturor posibilităților” păleşte (în SUA, care a mereu cel mai mare magnet pentru imigranţi, atât imigraţia legală, cât şi cea ilegală s-au redus), China devine destinaţia favorită pentru mulţi lucrători. Potrivit statisticilor chineze publicate de NYT, în Shanghai erau anul trecut 143.000 de străini cu viză de lucru, dar numărul real al lor este mai mare având în vedere că există alţi asiatici veniţi ilegal și mii de occidentali cu vize de turism. În topul expatriaţilor rezidenţi în China sunt sud-coreenii (121.000), urmaţi de americani (71.000) şi japonezi (66.000).