Experiența, care a intrat în Cartea Recordurilor, a început în 2018, într-un loc spectaculos din Cheile Galbenului, chiar în apropierea Peșterii Muierilor.
„Este primul atelier permanent de hamace la înălțime din România și, din câte știm, singurul de acest tip activ, din lume”, spune Dan Gabriel Chiriac, omul care a pus totul pe picioare împreună cu echipa sa de la White Wolf.
Hamacele sunt accesibile la capătul unui traseu de Via Ferrata – un parcurs montan asigurat cu cabluri de oțel, prize metalice și echipament special – ceea ce face din această experiență un mix rar de adrenalină și relaxare. Participanții urcă, se prind cu sistemele de siguranță și apoi… plutesc între cer și stâncă timp de o oră și jumătate, contemplând natura dintr-o perspectivă unică.
„Cel mai mic copil care a urcat la hamace avea 4 ani. De atunci, am avut turiști din toată Europa, America, Africa, inclusiv din Noua Zeelandă și Australia. Toți au venit să simtă senzația de plutire, dar în siguranță deplină”, adaugă președintele White Wolf.
21 de trasee de Via Ferrata – cel mai mare sistem din țară
Clubul Montan White Wolf nu înseamnă doar hamace. În prezent, în zona Baia de Fier sunt amenajate 21 de trasee de Via Ferrata, ceea ce face din această destinație cea mai complexă bază de acest tip din România. Toate au fost realizate prin munca voluntarilor din club, începând din 2008, anul în care organizația a fost reactivată sub acest nume.
Dan Gabriel Chiriac vine din Tecuci, județul Galați, dar s-a stabilit în Oltenia odată cu serviciul și a decis să transforme locul într-un pol al educației montane:
„Clubul nostru are aproximativ 60 de membri, dintre care cei activi permanent sunt din zonă. Lucrăm mult cu copii, îi implicăm în amenajarea și întreținerea traseelor, dar și în activități educaționale. Este o formă de dezvoltare personală, în care natura și sportul devin instrumente de formare.”
O duminică liberă? Doar în extrasezon
De la instalarea primului hamac, în 2018, până azi, Dan Gabriel Chiriac spune că nu a mai avut o duminică liberă vara. Atelierele se organizează din mai până în octombrie, în fiecare duminică, în trei serii, iar programările se fac cu 2–3 săptămâni înainte.
„Chiar dacă se anulează 9 rezervări din 11, tot trebuie să fim prezenți pentru cei care vin. Pentru ei, e o experiență unică. Și nu putem să-i dezamăgim. E suficient să vină un singur om – trebuie să fim acolo, cu tot echipamentul pregătit”, povestește el.
Și da, totul se face pe bază de voluntariat. Prețul unei sesiuni este de doar 50 de lei – și nu s-a schimbat de la început. Este un mod prin care clubul își autofinanțează activitățile, reînnoirea echipamentelor și educația montană pentru copii.
Cum se desfășoară o zi „la hamace”
Dimineața, cablurile sunt verificate și hamacele sunt montate pe traseu. Participanții, echipați corespunzător (cu ham și lonjă cu absorbitor de șoc, ca la orice Via Ferrata), urcă până la punctul de suspendare. De acolo, timp de o oră și jumătate, fiecare stă în propriul hamac, la înălțime, privind munții și pădurea dintr-o poziție imposibil de descris în cuvinte.
După relaxare, grupul coboară printr-un traseu de drumeție, iar toată activitatea durează aproximativ trei ore. În zilele bune, se organizează și trei serii, fiecare cu câte 8–10 participanți.
Siguranța e pe primul loc
Deși pare extrem, atelierul de hamace este organizat cu rigoare și grijă pentru fiecare participant.
„Noi nu ne batem joc de turiști. Putem face activități în orice condiții, dar dacă e vânt puternic sau plouă, nu expunem pe nimeni. Siguranța e mai importantă decât spectacolul”, subliniază Chiriac.
În cei șase ani de activitate, nu a existat niciun incident major. Doar situații în care unii participanți și-au supraestimat curajul și au avut nevoie de sprijin suplimentar pentru a parcurge traseul.
„Fiecare reacționează diferit. Unii zburdă în hamac, alții stau înțepeniți de frică. E o experiență care scoate la iveală limitele personale”, spune antrenorul.
Fără planuri de franciză. Doar cu dorința de a inspira
Deși au fost mulți cei care s-au arătat interesați să reproducă ideea în alte zone, până acum nimeni nu a dus inițiativa mai departe.
„Le-am dat toate indicațiile, i-am lăsat să filmeze și să fotografieze, dar n-au mai făcut nimic. E o responsabilitate uriașă să renunți la timpul tău liber, să fii acolo duminică de duminică, să muncești pentru alții, nu pentru profit.”
Cât despre el, Dan Gabriel Chiriac a stat o singură dată în hamac, timp de cinci minute, doar ca să simtă ce trăiește turistul.
„Așa mi-am dat seama ce am de îmbunătățit”, spune zâmbind.
„Dar nu m-am dus acolo ca să mă relaxez. Pentru mine, e muncă, e dăruire. Și sper să fie și un exemplu.”
