Decizia cu privire la intrarea în zona euro a fost luată de guvernul de atunci, cu avizul tuturor partidelor cu excepţia Partidului Comunist Elen, pentru ca ţara să intre în nucleul dur al Uniunii Europene şi să se blindeze din punct de vedere politic şi economic. Retragerea din zona euro este foarte posibil, aşadar, să slăbească poziţia Greciei în Europa şi în lume.
Pentru început, drahmizarea economiei va submina prezenţa economică a Greciei în Balcani şi la Marea Neagră, de exemplu, băncile greceşti din Bulgaria, România, Albania şi FRI Macedonia se vor închide sau vor fi cumpărate de concurenţă. De asemenea, explozia datoriei publice, hiperinflaţia, dobânzile ridicate şi şomajul mare vor reduce dramatic ponderea specială a Atenei în cadrul Uniunii Europene. Dacă înainte de ieşire a mai avut loc şi o reziliere a acordului de împrumut, Grecia va fi considerată un stat-paria care nu-şi respectă angajamentele. Nu este exclus, desigur, şi scenariul îngrozitor al plecării din Uniunea Europeană de vreme ce întoarcerea la moneda naţională va pune sub semnul îndoielii perspectiva europeană a ţării.
În plus, Grecia (noii) drahme va avea o putere limitată de negociere în faţa FRI Macedonia, deoarece îi va fi extrem de greu să continue politica de veto în cadrul NATO. Izolată şi în declin, Atena va primi presiuni insuportabile să consimtă la o soluţie care nu va satisface cerinţele greceşti. De asemenea, este logic să ne aşteptăm la o înrăutăţire a relaţiilor cu o Turcie al cărei rol e în creştere şi care continuă puterea revizionistă în Marea Egee şi în Mediterana de Est.
Capacitatea Forţelor Armate va primi o mare lovitură pentru că ţării nu-i va fi uşor să se aproviozioneze cu sisteme armate şi cu piese de schimb scumpe.
Concluzionând, fluiditatea geopolitică ce domină în Balcani şi în Mediterana de Est înseamnă că Grecia nu-şi permite luxul de a rămâne fără parteneri şi aliaţi.
În afara zonei euro ţara va fi vulnerabilă la ameninţări militare şi la şantaje politice. Criza economică a redus, fără îndoială, în mod semnificativ forţa naţională, dar Grecia continuă să fie membră a celor mai puternice două alianţe ale lumii: Uniunea Europeană şi NATO.
Cât timp Grecia rămâne în zona euro este posibilă elaborarea împreună cu ceilalţi a unor politici de dezvoltare. Ieşirea va duce, prin natura lucrurilor, la transformarea Greciei într-o ţară de lumea a treia. Forţele politice care propovăduiesc ieşirea din zona euro şi/sau denunţarea unilaterală a acordului de împrumut trebuie să se gândească, printre altele, la consecinţele geopolitice ale acestor acţiuni asupra viitorului ţării în sistemul internaţional în continuă evoluţie – şi în mare parte anarhic.
SURSA: Rador