Nu este aici locul descrierii infracţiunilor domnului Fotino şi a complicilor acestuia. (Pentru cei interesaţi, o căutare pe Google va aduce toate informaţiile necesare). Să spunem doar că falsurile împricinatului erau grosiere şi cusute cu aţă atât de albă, că se vedeau din naveta spaţială trimisă să exploreze planeta Marte. Importantă aici este valoarea de simbol a sentinţei şi momentul în care aceasta s-a produs. În primul rând, infracţiunile de tipul acesta, cu terenuri şi acte măsluite, au fost un sport practicat de mulţi „băieţi deştepţi“ cu frică de muncă şi dragoste de bani nemunciţi.
Faptul că unul dintre campionii în domeniu a primit o sentinţă atât de dură va calma, cu siguranţă, entuziasmul cu care diverşi „investitori“ români îşi vor ţine în frâu „pohtele“ ascunse. Poate chiar mai importantă este, însă, coincidenţa care a suprapus această ştire peste aniversarea unui an de guvernare USL. Toate vocile care prevesteau o Justiţie cu colţii tăiaţi vor fi devenit doar o expresie a delirului. Fiindcă, iată, pedeapsa-record a fost pronunţată în plinul avânt al noii puteri, în ciuda faptului că toată munca aparatului de justiţie s-a desfăşurat în anii trecuţi.

În viaţă – oricine ştie asta – contează foarte mult norocul. Fotbalist excepţional să fie cineva, dacă e argentinian şi s-a născut în acelaşi an cu Maradona, nu are nicio şansă la statutul de erou naţional. Regula de aur este, astăzi, „omul potrivit la momentul potrivit“; locul nu mai are mare importanţă, se rezolvă din unghiul de filmare al camerei de televiziune. Iar Victor Ponta este, fără îndoială, un om norocos şi fin cunoscător al nuanţelor comunicării prin intermediul micului ecran. Cum alt­fel să explicăm imensa – dacă o comparăm cu performanţele – popularitate de care se bucură încă şi faptul că toate relele prevestite de adversarii săi par a fi doar o iluzie? Realitatea este că măsurile social-democrate impuse până acum de USL au avut un efect extrem de puternic în ceea ce priveşte optimismul populaţiei. După ani buni de austeritate tip Boc, cu timpanele agresate sistematic de difuzoarele Antenei 3, relaxarea unei vacanţe de 1 Mai + Paşte oferită cu mărinimie de actualii guvernanţi este ca primăvara lui Vivaldi după văicăreala lirică a lui Adi Minune.
Costul acestor zile nemuncite în PIB-ul naţional este uriaş, dar senzaţia de bine a electoratului a fost mai importantă. Culmea, nota de plată a acestei mici extravaganţe nu este nici ea foarte mare. Într-un climat internaţional care pare să fi depăşit starea de panică, cu lichidităţi care abia aşteaptă să-şi găsească un plasament, banii nu sunt cea mai mare problemă. Sigur că, pe termen lung, balanţa se va dezechilibra inevitabil, iar lipsa oricărei strategii economice va deveni o problemă vizibilă. Până atunci, însă, Victor Ponta este omul potrivit să conducă o Românie fericită să păzească grătarul cu mititei stropiţi cu bere la PET. Şi, culmea, talentul său de a zâmbi larg, în timp ce rosteşte fraze fără bază reală, s-a dovedit a fi benefic pentru reprezentanţii mediului de afaceri, care se relaxează mental după atâţia ani de strâns din fund din cauza crizei şi austerităţii. „Nu e soare, dar e bine“, scria George Coşbuc, iar versurile sale par să ilustreze perfect starea naţiunii după primul an de USL.

Te-ar putea interesa și: