Intentia ministerului este clara: energia electrica produsa in hidrocentrale trebuie sa acopere „lipsurile din termocentrale, astfel incat pe ansamblu, sistemul energetic sa nu mai inregistreze pierderi pe nici un segment.
Propunerea Ministerului Industriei vine sa contracareze acuzatiile venite din partea institutiilor financiare internationale, care sunt nemultumite de politica energetica dusa de statul roman. Concret, Fondul Monetar International a solicitat Guvernului Romaniei sa majoreze, in etape, preturile pentru energia electrica, energia termica si gaze naturale, astfel incat piata sa se deschida catre investitorii privati si sa conduca la liberalizarea sectorului.
Dar lucrurile nu sunt atat de simple cum par la prima vedere, deoarece cabinetul Adrian Nastase trebuie sa respecte si statutul social al partidului aflat la guvernare. Cu alte cuvinte, Ministerul Industriei nu poate renunta, cel putin pentru trei-patru ani, la stabilirea empirica a unui pret de referinta pentru energia termica. Practic, liberalizarea pietei pentru energia termica ar duce populatia in pragul saraciei. Numai pentru acest an, pierderile prognozate de Termoelectrica sunt estimate la peste 80 de milioane de dolari, iar anul trecut a avut pierderi de 320 de milioane de dolari. Cauza: mentinerea unui pret de referinta pentru energia termica sub costul de productie, cu scopul „umanitar” de a nu indatora prea mult populatia. In realitate, mentinerea unui pret de referinta sub costurile de productie a saracit bugetele de investitii ale companiilor producatoare de energie termica. In timp ce pretul platit pentru o gigacalorie era de 585.000 lei, costul depasea in anumite zone ale tarii, 1,2 milioane lei/gigacalorie. La aceste costuri au contribuit din plin si proasta administrare si ilegalitatile financiare din cadrul companiilor de producere si distributie a energiei termice, precum si pierderile din retelele de termoficare, ajungand pana la 30-40 % din energia termica produsa.

Energia – subventionata de la buget

Decalajul dintre pretul platit pentru o gigacalorie si costul de productie si distributie a gigacaloriei a devenit tot mai mare si a culminat cu iarna anului trecut, cand FMI a pus piciorul in prag si a stabilit ce are de facut Guvernul Romaniei. La tarifele stabilite in acordul semnat de autoritatile romane cu FMI, Termoelectrica si ceilalti producatori ar fi trebuit sa functioneze fara pierderi. Dar restructurarea la care s-a angajat Ministerul Industriei s-a limitat, pana acum, la modificarea preturilor. Ministrul Dan Ioan Popescu prezenta, in primavara acestui an, o serie de realizari privind reducerea costurilor in societatile producatoare de energie electrica. Mai precis, in primele trei luni ale anului, costurile intreprinderilor producatoare de energie electrica s-au redus cu 14%. Dar aceste costuri nu s-au redus, asa cum s-a angajat Executivul in fata institutiilor internationale, prin reducerea cheltuielilor si prin reduceri semnificative de personal. Cele 14 procente „economisite” provin din scutiri de taxe vamale si scutiri de TVA pentru importurile energetice. Dupa cum se poate vedea cu usurinta, nu se spune nimic despre cresterea productivitatii, despre retehnologizare sau, in general, despre o crestere a eficientei in sectorul energetic. Ceea ce inseamna ca ministrul Dan Ioan Popescu, prin bunavointa ministrului finantelor, Mihai Tanasescu, a obtinut o subventie de la buget pentru producatorii de energie. FMI a inghitit greu „galusca” restructurarii si a amanat transa de imprumut pana la inceputul lunii septembrie.

CONEL se infiinteaza prin re-restructurare

Cand ministrul industriei s-a vazut cu transa de la FMI aprobata, a lansat ideea reformarii holdingului CONEL ca o forma de restructurare a sectorului energetic. Aceasta formula nu era specificata nici in acordul cu FMI, nici in strategia energetica a Romaniei, elaborata de Ministerul Industriei la solicitarea Bancii Mondiale.
In plus, restructurarea sectorului energetic prin separarea CONEL in companii distincte a fost operata pe baza consultantei sustinuta financiar chiar de Banca Mondiala. Dar ministrul Dan Ioan Popescu nu se lasa impresionat de cifrele din raportul de consultanta si lanseaza variante personale de restructurare a sectorului, in contradictie chiar cu strategia elaborata de propriul minister. „Impartirea pe societati de productie pentru energie nu a condus la reducerea costurilor. Ceea ce inseamna ca trebuie sa o luam de la capat, pornind de la faza initiala, cand exista CONEL”, a afirmat Dan Ioan Popescu. De fapt, intentiile ministrului in ceea ce priveste sectorul energetic sunt relativ asemanatoare cu cele ale predecesorilor sai, mai putin ministrul Radu Berceanu. El incearca acum sa acopere contravaloarea subventiilor acordate iarna trecuta.Cum pentru aceasta iarna, nici FMI, nici Banca Mondiala nu vor mai accepta scutiri de taxe pentru importuri energetice fara sa blocheze transele de imprumut, Dan Ioan Popescu spera sa acopere aceste costuri prin eventualele profituri obtinute din producerea energiei electrice in hidrocentrale.
Mai mult, ministrul industriei vrea sa pregateasca sectorul energetic pentru privatizare intr-o formula inedita, prin care sa stabileasca centre de profit care sa includa si hidrocentrale si termocentrale. Conform studiilor realizate de firmele de consultata, interesul investitorilor pentru termocentrale este extrem de scazut. In noua formula propusa de Dan Ioan Popescu, prin care hidrocentralele nu vor fi privatizate fara termocentrale, este posibil ca Executivul sa vrea, in fapt, sa amane cat mai mult privatizarea in sectorul energetic.    

Factura In preturi medii pentru aceasta iarna

Apartament 2 camere, 3 persoane(lunar):
· 1.450.000 lei caldura
· 350.000 lei apa calda
· 100.000 lei gaze naturale
· 280- 300.000 lei energie electrica
· 300.000 lei cheltuieli comune
Total : 2.500.000 lei

Apartament 3 camere, 4 persoane(lunar):
· 1.800.000 lei caldura
· 450.000 lei apa calda
· 120.000 lei gaze naturale
· 400- 450.000 lei energie electrica
· 450.000 lei cheltuieli comune
Total: 3.270.000 lei

Energia electrica s-a scumpit dupa restructurarea CONEL

Refacerea holdingului CONEL nu inseamna reducerea pretului, ci redistribuirea pierderilor. Patru ani au trecut de la demararea programului de restructurare in sectorul energetic. Pretul mediu pentru energia produsa a scazut in 1999 si in 2000, dupa care a revenit la valoarea initiala, de aproape 50 USD/MWh.
Incercarile de a reduce costurile in sectorul de productie si distributie a energiei electrice s-au soldat cu esecuri repetate. Dupa ce fostul ministru al industriei, Radu Berceanu, a obtinut o reducere a pretului mediu eliminand subventia incrucisata, pretul mediu pentru un MWh a revenit la aproape 49 USD fara TVA. Actualul ministru „responsabil cu lumina” cauta o noua formula pentru reducerea costurilor. Dan Ioan Popescu a gasit solutia magica: refacerea CONEL si repartizarea pe centre de profit dupa alte criterii decat cele stabilite de fostul executiv. De fapt, o astfel de operatie cosmetica nu sustine in nici un fel posibilitatea de scadere a costurilor. Ceea ce inseamna ca nu exista nici perspective pentru scaderea pretului energiei electrice. Necesarul de investitii in acest sector este de peste 4,5 miliarde de dolari, ceea ce inseamna ca orice scadere a costurilor va directiona fondurile economisite catre investitii. Specialistii in domeniul energetic sustin ca romanii ar trebui sa se bucure daca pretul energiei electrice se va mentine la acest nivel, avand in vedere faptul ca Romania este tara europeana cu cel mai mic pret mediu. O promisiune in acest sens exista din partea Executivului. Premierul Adrian Nastase a afirmat, dupa majorarile de tarife operate la 1 iulie, conform acordului cu FMI pentru energia termica si energia electrica, ca aceste tarife vor ramane neschimbate timp de un an. Asta inseamna ca pe perioada iernii pretul mediu va ramane constant in dolari, iar eventualele diferente de costuri vor fi inregistrate ca pierderi de companiile producatoare. r
Totusi, premierul nu lua in calcul, in acel moment, o eventuala refacere a CONEL, in care se vor aduna si pierderile termocentralelor, prognozate pentru aceasta iarna de aproximativ 6.000 de miliarde lei. Daca producatorii de energie vor fi obligati sa „inghita” aceste pierderi in iarna care urmeaza, ne putem astepta ca producatorii de energie electrica sa solicite cresterea tarifului mediu in dolari cu peste 15 % in primavara anului viitor. In prezent, Hidroelectrica vinde energia electrica la un pret de 13,2 USD/MWh, Nuclearelectrica cu 29 USD/MWh si Termoelectrica cu 40 USD/MWh. Pretul mediu la producator este de 33,7 USD/MWh, la care se adauga tarifele pentru transport si distributie, pana la echivalentul unui pret mediu de 48,7 USD/MWh.tr
r
Factura care electrocuteazar
r
• 50% din pretul mediu pentru energia electrica in Europa platesc romanii pentru curentul electric.r
• 4,5 miliarde de dolari este necesarul de investitii in sectorul energetic.r
• 10% din salariul mediu pe economie reprezinta factura lunara pentru energie electrica pentru o familie de patru persoane.r
r
Pretul gigacaloriei ramane o decizie politicar
r
Termocentralele nu pot supravietui fara subventii de la bugetele localer
Energia termica ramane si pentru aceasta iarna problema „fierbinte”a Executivului. In timp ce institutiile financiare urmaresc cu atentie restructurarea acestui sector, Ministerul Industriei se fereste sa stabileasca un pret rezonabil pentru gigacalorie.r
Ministrul Industriei, Dan Ioan Popescu, prefera sa acuze modul in care s-a facut restructurarea la Termoelectrica, decat sa recunoasca ceea ce este evident – pretul mediu de producere a energiei termice se apropie de 1.200.000 lei/gigacalorie. Pentru a compensa, in parte, diferenta fata de pretul de referinta, ministrul a acceptat cresterea pretului energiei electrice furnizata de Termoelectrica, de la 32,5 USD la 40 USD/MW. Externalizarea termocentralelor catre consiliile locale a fost un alt pas prin care Ministerul Industriei a scapat de povara subventiilor. In acest fel, Dan Ioan Popescu poate decide, pe linie politica, un pret pentru energia termica, iar responsabilitatea subventiilor va reveni autoritatilor locale. Dar si acel pret stabilit la minister nu poate fi mai mic de 20 USD, cat este prevazut in acordul cu FMI. r
La aceste probleme se mai adauga si aceea a sistemelor de termoficare. Practic, urmare a politicii sociale promovata de toate guvernele post decembriste, nici producatorii de energie termica, nici distribuitorii nu au avut suficiente incasari pentru a inlocui vechile conducte. In plus, managementul neperformant si proasta gestiune au determinat pierderi importante pentru companiile de termoficare. Astfel, 40% din factura de incalzire reprezinta pierderi de energie termica, pe care populatia este nevoita sa le plateasca. si pentru ca factura a devenit tot mai costisitoare de la un an la altul, volumul creantelor a crescut, ca si numarul celor ce se debranseaza de la sistemul centralizat de termoficare. In aceste conditii, producatorii si distribuitorii de energie termica se confrunta cu o alta problema majora: recalibrarea capacitatilor de productie, transport si distributie. Mai mult, reducerea consumului prin pierderea clientilor inseamna pentru producatori si distribuitori incasari mai mici, in timp ce pierderile din retea vor mari si mai mult facturile celor care au pastrat racordurile la reteaua de termoficare. Ministrul Dan Ioan Popescu a precizat ca, incepand cu aceasta iarna, pierderile companiilor de termoficare nu vor mai fi facturate. Dar o astfel de masura ar insemna falimentul societatilor de termoficare inainte de incheierea iernii sau generarea unui blocaj financiar la nivelul producatorilor de energie termica.tr
r
Agent termicr
r
• 20% din venitul unei familii, pe timp de iarna, se cheltuie pentru achitarea facturii de energie termica.r
• 25% reprezinta cresterea pretului energiei termice din iulie 2002, cand pretul de referinta a fost stabilit la 800.000 lei/gigacalorie.r
• 33% reprezinta diferenta dintre pretul r
de referinta si pretul mediu real al gigacaloriei pentru aceasta iarna, adica 1.200.000 lei.r
r
Artificii de Revelion – creste pretul gazelor naturale!r
r
Ministrul Industriei nu vrea sa aplice masura din acordul cu FMIr
Executivul vrea sa amane cresterea pretului gazelor naturale, cu 9%, pana la primavara. Reprezentantii FMI arata insa cu degetul spre angajamentul semnat cu Guvernul Romaniei si spre cei ce nu vor sa-l respecte. Ministrul Industriei, Dan Ioan Popescu, a afirmat ca Romania a cheltuit inutil peste 450 de milioane de dolari in ultimii sase ani, pentru ca nu a incheiat un contract direct cu furnizorul rus Gazprom. Desi incearca de mai bine de un an sa obtina un astfel de contract, ministrul se loveste de aceleasi piedici ca si predecesorii sai. Practic, rusii de la Gazprom nu accepta un contract direct, dar au avizat favorabil crearea unei societati mixte, Gazprom – Romgaz, prin care sa se deruleze importul. Cu alte cuvinte, tot un intermediar, singura diferenta constand in posibilitatea ambelor parti de a controla preturile. Romania consuma anual aproximativ 17 miliarde metri cubi de gaze naturale, din care circa 3,2 miliarde de metri cubi reprezinta importurile din Rusia. Pretul mediu pentru importurile realizate in anul 2001 a fost de 130 USD/1.000 de metri cubi, in timp ce pretul platit producatorilor interni – Romgaz si SNP Petrom – a fost, in medie, de 60 USD/1.000 de metri cubi. Pentru consumatori, pretul de referinta este de 82,5 USD/1.000 de metri cubi, gazele naturale fiind singura sursa de energie primara care nu s-a scumpit in acest an, raportat la pretul in valuta. r
Prin semnarea acordului cu Fondul Monetar International, Guvernul s-a obligat sa majoreze pretul de referinta pentru gazele naturale la 90 USD/1.000 de metri cubi, incepand cu 1 ianuarie 2003. Altfel spus, chiar daca vom importa gaze naturale mai ieftine, vom plati mai scump, astfel incat incasarile companiilor cuprinse in acordul PSAL – SNP Petrom si Romgaz – sa creasca pe baza vanzarilor de gaze naturale.r
In prag de sezon rece, ministrul Dan Ioan Popescu o „intoarce ca la Ploiesti” si afirma ca nu considera justificata o astfel de masura. Cu alte cuvinte, ministrul industriei arunca pisica si asteapta reactiile reprezentantilor FMI. Daca va opera cresterea pretului conform acordului, incepand cu luna ianuarie pretul pentru 1.000 metri cubi de gaze naturale ar putea fi in jur de 3.000.000 lei.tr
r
Factura creste cu 28%r
r
• Consumatorii, persoane fizice si juridice, au datorii catre distribuitorii de gaze naturale in valoare de 7.800 miliarde lei.r
• Raportat la cursul leu-dolar si la posibila crestere a pretului gazelor naturale de la 1 ianuarie, factura de gaze pentru o gospodarie va fi in acesta iarna mai mare cu aproximativ 28% fata de factura din 2001.