Sinistratii spun ca autoritatile nu fac nimic pentru ei, primarii se plang ca nu primesc ajutor de la judet, iar prefectul se tanguie ca e la mijloc. Pe de o parte spune ca primarii sunt slab pregatiti si nu stiu sa profite de oportunitatile existente, pe de alta arata spre Bucuresti, de unde nu vin niciodata destui bani. Din birourile Capitalei, viziunea asupra situatiei e cu totul alta: e adevarat ca nu s-au putut aloca toti banii necesari pentru reconstructie, dar nici la nivel local lucrurile nu sunt organizate. Pana la urma, cu totii au dreptate in mai mica sau in mai mare masura. Problema este ca singurii care vor suferi vor fi sinistratii. La cinci luni de la inundatiile din Banat, numarul caselor reconstruite este infim. Ministrul delegat pentru lucrari publice, Laszlo Borbely, da vina pe firmele care nu s-au inghesuit la lucrarile de refacere sau nu si-au vazut de treaba. El a dat exemplu compania Rotary, care nu a terminat nici una din cele 34 de case pe care s-a angajat sa le ridice si al carei contract a fost reziliat. In Moldova nu exista firme angajate de stat, familiile primind materiale de constructii, urmand sa se descurce singure. Cum materialele intarzie, doar cei care nu au mai asteptat ajutorul statului si s-au apucat de reconstructie pe banii lor vor avea un acoperis la iarna.
Inundatiile din acest an au facut pagube de peste 1,5 miliarde de euro. Surse guvernamentale spun, insa, ca multe evaluari au fost exagerate. Sumele date de stat si primite ca ajutoare au depasit cu putin 300 de milioane de euro. Dar chiar si asa, gestionarea lor este deficitara din cauza sistemului: proiectele sunt nesincronizate, birocratia pune bete in roate si exista numeroase metode prin care ajutoarele isi pot schimba directia.
Continuare:
Fondurile pentru zonele inundate baltesc in sistem
