Somajul va fi in crestere – aproape de cinci la suta la inceputul anului. Iarna va fi punctata de un numar dureros de mare de concedieri.
Cum se va termina anul este mai putin sigur si nu depinde numai de economie. Mai multe atacuri teroriste sau un razboi prelungit si ineficient ar avea consecinte groaznice asupra oamenilor de afaceri si consumatorilor deja stresati. In conditiile in care Europa si, in special, Japonia nu se arata prea stabile, o cadere economica globala nu este de neconceput. Dar, exceptand asemenea calamitati, economia americana se va relansa spre sfarsitul lui 2002. America, se pare, a scapat usor, cu un ciclu economic clasic in forma de „V” – fata de cresterea inceata si prelungita in forma de „L”, de care se temeau multi. Din pacate, acest „V” va fi construit pe fundatii foarte instabile.
Caderi bruste genereaza reveniri dramatice: recesiunea 2001 – 2002 nu ar fi o exceptie. Celelalte doua puternice recesiuni din perioada de dupa razboi – la mijlocul anilor ‘70 si inceputul anilor ‘80 – s-au caracterizat printr-o contractie economica medie, in jur de 3,2 %, urmata de o crestere economica spectaculoasa, in primul an de revenire, de 7%. Parte a acestei reveniri a fost o componenta a unei evolutii ciclice, caracteristica economiei. Consumatorii incep sa faca achizitiile pe care
le-au amanat atunci cand perspectivele erau sumbre, firmele incep sa-si refaca stocurile pe masura ce prevad imbunatatirea perspectivelor de viitor.
De asemenea, un rol il va juca si stimularea masiva monetara si fiscala. Federal Reserve, banca centrala a Americii, a reactionat in forta in 2001. Rata dobanzii de referinta a inceput in 2001 la un nivel de 6,5%. La inceputul lui septembrie scazuse la 3,5%. La o luna dupa atacurile teroriste, era la 2,5%. Acest raspuns agresiv va continua. Dobanda de referinta va incepe anul 2002 la nivelul de 2%. S-ar putea sa scada chiar mai mult, in primele luni ale acestui an, ducand la rate reale ale dobanzilor negative, in timp ce rata inflatiei va oscila in jur de 2%.
Desi „pazitorii” inflatiei vor incepe sa bombane despre riscurile unor asemenea dramatice facilitati, vor fi doar semne usoare de presiune inflationista. Cat timp economia mondiala este in recesiune, preturile marfurilor vor ramane scazute. Atata timp cat actiunea militara este limitata la Afganistan, pretul petrolului – care a reactionat atat de dramatic la Razboiul din Golf din 1991 – se va modifica foarte putin. Orice ingrijorare in ceea ce priveste scaderea ofertei va fi depasita de prabusirea cererii din cauza reducerii traficului aerian si a stagnarii economiilor. In mod surprinzator, dolarul nu va cadea dramatic. Imensul deficit de cont curent american sugereaza ca, la un moment dat, dolarul trebuie sa cada. Riscurile in crestere in ceea ce priveste securitatea pe teritoriul american sugereaza ca aceasta cadere ar putea avea loc in curand. Dar in 2002 astfel de ingrijorari vor fi depasite de previziunile sumbre privind economiile din Europa si Japonia. Dolarul de abia se va misca.
Stimulentele monetare dramatice ar trebui, probabil, sa fie suficiente ca sa relanseze economia prin ea insasi. Dar vor fi si alte facilitati; cu ele vine si pericolul. Politicienii americani, ingroziti de perspectiva recesiunii dupa zece ani de prosperitate, vor relaxa „baierile” fiscale. Imediat dupa atacurile din 11 septembrie, Congresul a acceptat sa cheltuiasca 40 de miliarde de dolari ca plata pentru reconstructia si cresterea securitatii in New York si Washington. Au platit cinci miliarde de dolari (plus zece miliarde de dolari pentru garantarea creditelor) liniilor aeriene amenintate cu falimentul. Cateva saptamani mai tarziu, a fost lansat un alt pachet de „stimulente” sub forma reducerilor de taxe si a cheltuielilor publice in valoare de 75 de miliarde de dolari (in mare masura pentru someri). Adaugati si reducerile de taxe deja facute ce vor fi efective in 2002, si America ar putea experimenta o relaxare fiscala de 200 de miliarde de dolari sau 2% din PIB. Teoretic, aceasta ar da nastere la o relansare puternica pe termen scurt. Cu cheltuieli generoase pentru aparare si securitate, bugetul va crea si mai multe stimulente.
Desi va fi catalogata ca un raspuns politic important la recesiune, aceasta relaxare bugetara va sfarsi prin a crea mai multe probleme decat cele pe care le va rezolva. Deoarece, in cursul lui 2002, dramatica deteriorare a „sanatatii” fiscale pe termen lung a Americii va deveni si mai clara.
Recesiunea in curs nu va inlatura dezechilibrele americane pe termen lung. Deficitul de cont curent va ramane insuportabil de mare. Ratele de economisire vor creste pe masura ce consumatorii isi vor pierde increderea, dar vor fi inca jenant de scazute. In ciuda acestor slabiciuni, economia americana a „explodat” la sfarsitul anilor ‘90. E mai putin clar daca in 2002 si 2003 va putea s-o faca din nou. La sfarsitul anilor 90, cresterea productivitatii americane a fost minunea care a compensat toate celelalte probleme. Analizele statistice de dinainte de 11 septembrie au aratat clar ca parte din aceasta a fost o iluzie. Dar daca cresterea productivitatii incetineste, atunci diversele dezechilibre ale Americii o vor afecta, si puternica revenire din 2002 va avea viata scurta.

Un numar record de companii se vor declara in incapacitate de plata, pentru datorii de peste 150 miliarde de dolari. Nimic nu va mai fi recuperat: pe timp de recesiune, sunt putini cumparatori pentru
activele scoase la licitatie.

Gras sau in forma
Asteptati-va ca vecinul dumneavoastra sa se ingrase. Obezitatea este in crestere peste tot. In 2002, in America si Marea Britanie, 30% din adulti vor fi catalogati drept obezi – 50% vor fi doar supraponderali. In marea majoritate a cazurilor, nu in toate, cauzele sunt doua: prea multa mancare si prea putina miscare.
In 2002 primele incercari de a gasi vinovatii pentru obezitate – si pentru problemele medicale asociate – se vor indrepta nu asupra raspunderii personale, ci asupra companiilor din industria alimentara, in special cele care, ca Mc Donald’s, servesc in cantitati uriase mancare buna, ieftina dar bogata in calorii. Este de asteptat multa absurditate in salile de tribunal americane, deoarece avocati din partea acuzarii iau in considerare perspectiva acordarii unor daune punitive mari. Aceasta ii va ajuta pe avocati, dar nu va face nimic pentru prevenirea obezitatii. Este cert ca aceasta este o problema pe termen lung, care se va inrautati in anii ce urmeaza.
In ultimii 15 ani, in America procentajul de elevi obezi s-a dublat. De ce? Un motiv este ca scolile, cedand presiunii din partea sindicatelor profesorilor, au redus activitatea sportiva din timpul orelor de scoala. Astfel, obezitatea va deveni una din problemele majore de sanatate publica in societatile bogate.
Un interesant paradox este faptul ca societatile care au rata cea mai inalta de obezi sunt, de asemenea, acelea in care se face sport la modul cel mai serios. Bineinteles, nu obezii sunt cei care vor face sport. Un dezechilibru da nastere la un altul.
In Statele Unite, 13% din populatie va face parte dintr-un club de gimnastica si va participa la sedinte de sport in mod regulat. In Marea Britanie, mai putin „obeza”, cifra este de 7%.
In Franta si Italia, mai „svelte”, numai 4% simt nevoia de a face sport intr-un climat artificial. Totusi, in medie, aceste societati vor fi mai sanatoase.

Zanny Minton-Beddoes