Oricât ar fi de improbabilă, speculaţia aceasta este un indiciu al suferinţelor Europei în lumea marcată de o creştere limitată şi în care toate guvernele consideră că exporturile sunt o cale de creştere. O monedă ieftină care constituie un impuls artificial pentru competitivitate este mai digerabilă decât austeritatea.
Euro rămâne relativ puternic dintr-o diversitate de motive. În pofida tensiunilor interne, europenii nu-şi scot banii din Europa, doar îi transferă în locuri mai sigure din regiune. Mai mult, băncile europene continuă să vândă active în dolari şi să repatrieze veniturile. În plus, băncile centrale din ţările emergente deţin în continuare fonduri în euro, ca un fel de valută de rezervă.
Între timp, americanii şi chinezii ar prefera ca euro să rămână puternic, întrucât exportatorii de pe ambele maluri ale Pacificului concurează împotriva europenilor. În măsura în care moneda euro chiar va înregistra scăderi, vor spori presiunile cu care se va confrunta Fed pentru a analiza o nouă rundă de facilităţi cantitative (QE), pentru a menţine dolarul la un nivel relativ scăzut.
Dacă euro se va prăbuşi, aceasta va fi o veste foarte rea în special pentru China, întrucât 18% din exporturile Chinei se îndreaptă spre Europa. În aprilie, exporturile chineze în zona euro se diminuaseră cu 2,4% faţă de anul precedent, conform firmei de brokeraj CLSA. Unele din aceste exporturi veneau de la producători germani stabiliţi în China.
De exemplu, manufacturile textile pakistaneze au importat de curând echipament de la fabricile Siemens de pe continent. Dar dacă euro se scufundă, producătorii germani vor exporta mai degrabă din patrie decât de la fabricile lor din China.
Unii analişti bănuiesc că China a încercat să susţină euro şi chiar datele de la BNY Mellon sugerează o încetinire a rezervelor chineze dacă euro va cădea.
Între timp, lichidităţile din imprimările de bani în exces, în special în SUA, continuă să se răspândească în restul lumii.
De la criză, numerarul care provine din SUA a determinat din nou o creştere a preţurilor materiilor prime şi a ajutat la aţâţarea unor boom-uri ale creditului în multe pieţe emergente precum Brazilia.
Aceasta înseamnă că, deşi pieţele continuă să se concentreze asupra zonei euro şi a tulburărilor sale, există şi alte tendinţe conflictuale pe termen lung, în lumea valutară, care ar trebui urmărite. Acestea izvorăsc deopotrivă din aceste fluxuri de numerar din lumea dezvoltată, cât şi din ultimele evoluţii economice din China.
China a relatat cifre comerciale dezamăgitoare, săptămâna aceasta, nivelul exporturilor şi mai ales al importurilor fiind mult mai scăzute decât aşteptările, indicând o creştere mai mică. Dar mai important este că analişti precum Stephen Jen, de la fondul de risc SLJ Macro Partners din Londra şi fost şef al unităţii de cercetare valutară de la Morgan Stanley, crede că China suferă o transformare majoră în domeniul surselor de creştere, îndepărtându-se de creşterea determinată de investiţii spre un model bazat în mai mare măsură pe consum.
Şi aceasta ridică miza pentru SUA şi sporeşte probabilitatea unei noi runde de facilitare la Washington.
În ultimele luni, exporturile – în special spre China – au fost una din puţinele surse de creştere pentru SUA, dar această creştere încetineşte acum, unele companii confruntându-se cu o restrângere a comenzilor. Joi, Departamentul american al Comerţului a relatat că deficitul comercial a crescut cu 6,4 miliarde de dolari, la aproape 52 de miliarde de dolari, în timp ce importurile au crescut cu 5,2% şi exporturile cu 2,9%.
Aceasta înseamnă de asemenea că ţările care i-au ţinut isonul Chinei, precum Brazilia şi Australia, şi-ar putea pierde la rândul lor norocul, întrucât creşterea bazată pe consum solicită mult mai puţine comodităţi decât creşterea bazată pe investiţii.
Nici o ţară nu a beneficiat mai mult de lichidităţile de pe pieţele dezvoltate şi de cererea din China, decât Brazilia. Dar astăzi, mulţi analişti consideră că realul brazilian este moneda cea mai supraevaluată. O lume în care preţul comodităţilor este semnificativ mai scăzut ar putea face ca importatorii de materii prime să se descurce mai bine în anii următori.
Băncile centrale din lumea dezvoltată nu pot tipări bani la nesfârşit. Când vor înceta, ţările care au folosit timpul şi banii pentru a deveni realmente competitive vor fi cele mai bine plasate.
În privinţa banilor uşor obţinuţi, fie în Europa sau SUA, problema este până la urmă că sunt efemeri.
SURSA: Rador