Acest mic puseu inflaționist va reprezenta, ca și alte dăți, un nou pretext pentru propovăduitorii austerității și ai pieței libere să iasă și să strige că inflația e cauzată de proasta guvernare, de creșterile de salarii și pensii sau, cum le mai numesc ei, ”pomeni electorale”, de alte ”măsuri inflaționiste”, etc.
Așa să fie?
Ce vedem acum este, cel mai probabil, un mic puseu inflaționist sezonier. Nu trebuie să fii expert ca să știi că iarna nu-i ca vara, după o vorbă celebră. În perioadele de iarnă, România importă cantități mai mari de alimente.
În medie, 60% din ce consumăm la alimente importăm, cu procente mai mari la carne de porc, legume și fructe, de exemplu, si mai mici la ulei și carne de pasăre. Principalele țări din care importăm sunt Germania, Ungaria, Polonia, Turcia și Olanda, care se confruntă și ele cu niveluri de inflație-record. Turcia, spre exemplu, are o inflație de 66%! Atunci când importăm cantități mai mari de produse din Turcia, cum se întâmplă în lunile de iarnă, importăm și inflație.
Iar în privința prețurilor la produsele de import nu se pot face foarte multe. Guvernul a plafonat adaosul comercial pe lanțul de desfacere, dar nu are cum să intervină și nicidecum nu are cum să plafoneze prețurile la importuri.
Celor care se grăbesc să propovăduiască panica să le reamintim să se uite de unde am plecat. Anul trecut, în ianuarie 2023, inflația era de 15,1%. Știți cu cât crescuseră prețurile la alimente în ianuarie anul trecut față de anul anterior? Cu aproape 23%, față de 7,5 % anul acesta!
Asta în timp ce începutul anului 2023 ne găsea într-o situație în care salariile crescuseră, dar majorarea fusese înghițită de inflație – să nu uităm că, la finalul anului 2022, salariul real scăzuse – indicele câștigului salarial real era de 97,4% în decembrie 2022, față de luna decembrie 2021. Prin comparație, la finalul anului trecut salariul mediu crescuse cu 8,3% în termeni reali. Cu alte cuvinte, puterea de cumpărare a crescut în ciuda inflației.
Ce uită mereu criticii dreptei este că inflația cu care ne confruntăm nu este un fenomen românesc. Lumea în care trăim este una puternic interconectată – exemplul unei simple cutii de ravioli ne arată că aceasta e produsă cu ingrediente care provin din 8 țări, printre care și România, unde se produce carnea, dar și Brazilia, sursa materiei prime pentru cutiile de aluminiu sau Portugalia, de unde vin roșiile.
În această lume interconectată, marea majoritate a statelor se confruntă de mai bine de doi ani cu fenomenul inflaționist, care nu este produs, așa cum își imaginează dreapta dâmbovițeană, de injecții monetare excesive sau creșteri ale veniturilor. Inflația cu care se confruntă toate statele europene este rezultatul unui șoc suferit de ofertă, produs mai întâi de pandemia de Covid 19 și apoi de războiul din Ucraina, care au perturbat lanțurile de producție și de aprovizionare.
Ce a făcut guvernul Ciolacu în acest context a fost să protejeze puterea de cumpărare a populației – o dată prin creșterea veniturilor și, a doua oară, prin plafonarea prețurilor la energie și alimente. Iar efectul a fost de necontestat.
În ultimul raport al BNR asupra inflației, se arată – negru pe alb – că ”forța motrice a dezinflației din cel de-al treilea trimestru al anului 2023 o reprezintă parcursul prețurilor produselor alimentare”, dar și că în vederea temperării ratei inflației au acționat şi prețurile energiei electrice şi ale gazelor naturale. Estimările BNR arată că măsura plafonării adaosului comercial a condus la reducerea cu circa 0,6 puncte procentuale a variației lunare a Indicelui Prețurilor de Consum în luna intrării în vigoare, adică august 2023.
În acest context, puterea de cumpărare a populației trebuie protejată prin creșterea veniturilor. Iar galopul prețurilor trebuie înfrânat prin menținerea și extinderea măsurilor de plafonare a prețurilor la energie și a adaosului comercial la produsele alimentare de bază. Acestea sunt măsuri pe termen imediat, cu efecte directe și vizibile în structura coșului de consum a populației.
Dar dincolo de asta, sunt necesare intervenții care să diminueze dependența de importuri alimentare. Avem nevoie de programe pentru sprijinirea producției interne, pentru construirea de centre de colectare de legume și fructe, de subvenții mai mari și credite pentru fermieri.
Nu în ultimă instanță, avem nevoie de mai multe fabrici pentru procesarea alimentelor în România și programe care să stimuleze acest lucru, cum este INVESTALIM, pentru care s-au depus deja 49 de proiecte în valoare de 1 miliard de euro. Astfel de măsuri, care încurajează și orientează strategic investițiile în sectoare și activități economice relevante nu doar că vor reduce inflația, dar vor genera beneficii economice pe termen lung.
Iar lupta cu inflația este cel mai bun prilej pentru a regândi fundamentele dezvoltării economice și a ne schimba profilul de țară.
Cine este Victoria Stoiciu
Victoria Stoiciu este consilier de stat în cadrul Cancelariei Prim-ministrului României şi fost coordonator de programe ştiinţifice în cadrul Friedrich-Ebert-Stiftung, cea mai veche fundaţie politică din Germania.
„Expert foarte motivat în științe politice, cu o experiență vastă în domeniul cercetării, elaborării și implementării/coordonării de programe.
Sunt autorul mai multor cărți, articole și publicații care abordează probleme socio-politice și politici publice”, este o parte a descrierii postate de aceasta pe contul personal de LinkedIn.
