Vladimir Putin, un om despre care am senzația că nu vorbește doar ca să se afle în treabă, a spus că economia mondială își revine. Și pentru că este o declarație ce nu vine de la un oarecare, pentru că nu este făcută de un economist invitat în vreo emisiune să-și dea cu părerea, ci de către cineva care ocupă un loc important în topul celor mai influenți oameni de pe planetă, tind să-l cred.

De cele mai multe ori, noi ca români, tindem să-i admirăm pe nemți că muncesc și sunt de calitate, pe chinezi că sunt o putere mondială, pe polonezi că sunt un exemplu pentru toată Europa, pe ruși că dețin controlul resurselor. Să-i luăm pe rând: care sunt semnalele pe care le dau chinezii? Că la ei e totul bine și frumos. Nemții, nici n-au ieșit bine din recesiune și au și început să anunțe lumea că ei au trecut peste recesiune. Polonezii spun mereu că ei au o economie sustenabilă. Rușii au transmis mereu că au o economie puternică.

Dacă tot admirăm multe aspecte la aceste națiuni, de ce nu am admira și faptul că au ceea ce nouă, din nefericire, ne lipsește: optimismul și speranța de mai bine. Românii au fost un popor necăjit, care a trebuit să îndure multe de-a lungul istoriei. Unele i-au venit din afară. Dar multe, poate chiar prea multe, și le-a făcut cu mâna lui, pentru că neputința i-a venit tocmai din faptul că nu a crezut despre el însuși că poate. Henry Ford a spus o vorbă mare: "Dacă crezi că poți, sau dacă crezi că nu poți, ai dreptate". Realitatea o facem noi. Cuvintele noastre și ceea ce credem noi despre noi înșine atrag realitatea. Și acum, pe cifre. S-a anunțat o creștere economică trimestrială de 0,7%. E un motiv de bucurie. Au fost analiști care au spus că vor urma scăderi, că e o creștere fragilă, că vom intra din nou în recesiune. Ce e mai dureros este că nu numai acești economiști cred asta. Ci poate și tu, cel care citești aceste rânduri. Dacă asta credem, atunci avem dreptate: chiar vor urma scăderi. La fel, cu gradul de îndatorare. Față de alte state, România are un mic nivel al datoriei: 36,7%. Dacă ne vedem pe noi înșine săraci și datori, așa ne vor percepe și ceilalți de afară. Și tot noi pierdem. Se vor duce să investească la polonezi sau la cehi. 

De ce să nu urmăm exemplul celor pe care-i admirăm și de care vorbeam mai sus? De ce să nu facem ca rușii, ca nemții? Faptul că nu avem economia lor nu e un motiv să fim descurajați. Mai țineți minte la începutul crizei, în 2008, când mass-media a fost acuzată că a produs criza pentru că a venit cu mesaje negative, cu titluri alarmiste, desprinse din Apocalipsă? Lumea este, deci, de acord că propagarea unor mesaje de o anumită natură poate crea o criză. E un principiu logic în comunicare: transmiți ceva și se creează un efect. Pe același mecanism se poate ieși din criză. Trebuie propagate mesaje pozitive.

E bine să vedem partea plină a paharului, astfel încât paharul să se umple de tot. Numai că marele defect al nostru, al românilor, este că nu sperăm. Nu avem exercițiul optimismului, pe care trebuie să-l facem fiecare dintre noi. Aceasta este strategia supremă și nu am inventat-o noi.