Tot mai des in ultima vreme, aud vorbindu-se despre parteneriate public-private ca despre marea gaselnita a capitalismului roman si marea salvare pentru recuperarea decalajelor de investitii in infrastructura si constructii. PPP-urile (parteneriatele public-privat) sunt, probabil, niste solutii eficiente atunci cand cadrul legal este clar definit si cand nimeni nu ia pe nimeni de fraier.


In SUA, exista un Consiliu National pentru Parteneriatul Public-Privat, care are un set de principii privind functionarea PPP-urilor, principii intre care am remarcat implicarea activa a sectorului public prin monitorizarea permanenta a activitatilor care fac obiectul PPP, si stipularea clara a modalitatii de rezolvare a conflictelor.

In Marea Britanie, exista o abordare oficiala a guvernului asupra PPP, publicata in anul 2000, si un program guvernamental pentru PPP-uri, intitulat “Initiativa de Finantare Privata”, depozitat la Ministerul de Finante si auditat de Oficiul National de Audit.

In Uniunea Europeana, a crescut recent interesul privind legiferarea clara a aspectelor legate de PPP-uri. Comisia Europeana a publicat, in 2004, o “Carte Verde privind PPP-urile” si a inaintat, la 15 noiembrie 2005, catre Parlamentul European si Consiliul European, o “Comunicare privind Parteneriatele Public-Privat”. Chiar daca nu exista inca o legislatie comunitara privind alegerea partenerilor privati in PPP-uri, Comisia Europeana mentioneaza ca PPP-urile care includ contracte publice sau concesionari cad sub incidenta directivelor europene privind contractele publice si a legislatiei secundare privind concesionarile, iar absolut toate PPP-urile trebuie sa respecte principiile de transparenta, egalitate de tratament, proportionalitate si recunoastere reciproca.

In Romania, este in prezent debandada in privinta PPP-urilor. Fiecare crede ca acestea se refera la ce il intereseaza pe el si pe alti cativa. Toate definitiile PPP-urilor, in SUA, Marea Britanie sau Europa continentala, se refera la servicii de utilitate publica. De ce oare constructia unui bloc de birouri sau a unui ansamblu de locuinte de lux ar fi un serviciu de utilitate publica, personal nu inteleg. Marea majoritate a publicului oricum nu va trece de gardul acestor constructii. La noi, aproape toate PPP-urile despre care am auzit sunt in domeniul imobiliar – autoritatea locala vine cu terenul, probabil si cu utilitatile, iar firmele private construiesc si obtin profit.

Inainte chiar de problema moralitatii, care cred eu ca se pune in alegerea partenerilor privati (apropo, vreun PPP in Romania respecta principiile mentionate mai sus, la care face referire legislatia europeana?), vine problema legalitatii.

Exista cazuri cand autoritatea locala vine in asociere cu un teren care nici macar nu este al ei. De exemplu, in recent trambitata initiativa imobiliara din zona centrala a Capitalei, cu zgarie-nori si parcuri suspendate, Primaria vine cu un teren pe care, inainte de ‘89, a fost un cartier intreg, ras de Ceausescu de pe fata pamantului, si pentru care, daca nu ma insel, urmasii celor demolati atunci au revendicari. Fara a face o pledoarie pro-domo, chiar familia mea are un astfel de litigiu cu Primaria, si nu se poate reconstitui dreptul de proprietate pentru ca terenul, vezi Doamne, este folosit in constructii de utilitate publica. Care constructii? O biblioteca nationala inghitita de balarii si un parteneriat public-privat pe terenuri demolate?

Anii care vin vor aduce multe proiecte de dezvoltare, multe lucrari de infrastructura si multe PPP-uri. Riscurile nu trebuie insa neglijate. In primul rand, trebuie clarificat statutul proprietatii asupra terenurilor cu care autoritatile locale vin in asociere. In al doilea rand, trebuie asigurate transparenta si egalitatea de sanse in selectarea partenerilor privati. In al treilea rand, trebuie evitat riscul supraindatorarii municipalitatilor si evitata, in special, garantarea publica a imprumuturilor pe care partenerii privati le vor face pentru finantarea proiectelor. Eu, unul, nu vreau si sa dau terenul, si sa platesc mai multe taxe locale, si sa ma uit de peste gard la parteneriatele public-private. Acolo unde sunt banii mei si ai dumneavoastra, ai nostrii, ai tuturor, trebuie sa fie si lege.

“In Romania este in prezent debandada privind PPP-urile. Fiecare crede ca acestea
se refera la ce il intereseaza pe el si pe alti cativa.”


Liviu Voinea,

director de cercetare la Grupul de Economie Aplicata (GEA)