BNR revendică în justiţie clădirea Marmorosch Blank, din centrul vechi al Capitalei. Proprietarul actual, o firmă cu acţionari cercetaţi penal, ar putea distruge imobilul-monument.

Banca Naţională a României, BRD,  Ministerul Finanţelor, RA-APPS, dar şi o firmă al cărei acţionariat  trimite către omul de afaceri Puiu Popoviciu sunt implicaţi într-un proces de al cărui rezultat poate depinde soarta uneia dintre cele mai vechi şi impunătoare clădiri din centrul Capitalei, clădirea Marmorosch Blank.

După ce a trecut din patrimoniul regatului României în cel al Băncii Naţionale, edificiul a ajuns în administrarea directă a  statului comunist, al unei instituţii legate puternic de serviciile secrete, pentru ca apoi să ajungă sediu central al celei de-a doua bănci locale, BRD, şi, în final, proprietate a unei firme care ar putea să o distrugă dacă duce la capăt un proiect de ridicare a unui turn înalt de 37 de metri, situat chiar pe locul monumentului istoric. Nume importante sunt implicate în proces, de la cel al fostului ministru al justiţiei, Valeriu Stoica, avocatul BRD, la cel al lui Gabriel Zbârcea, fostul preşedinte al AVAS, aflat în proces în postura de apărător al proprietarului clădirii, SC Doamnei Imobiliare SRL.

Departe de subiect nu pare a fi nici omul de afaceri Puiu Popoviciu, implicat în mai multe scandaluri, printre care construcţia centrului comercial Băneasa pe un teren dobândit, spun procurorii, prin fraudă. Clădirea, printre cele mai importante din Capitală, a fost construită între anii 1915 şi 1923 după planurile arhitectului Petre Antonescu, acelaşi care a proiectat Arcul de Triumf, Primăria Capitalei, Cazinoul din Sinaia sau Facultatea de Drept.

Banca Marmorosch Blank a fost constituită la 1 ianuarie 1864, prin asocierea între Iacob Marmorosch, care avea o bancă încă din anul 1848, cu un alt bancher, pe nume Mauriciu Blank.  În anii 1920, Banca Marmorosch Blank era cea mai puternică bancă comercială din România,  având 25 de sucursale în regat şi patru în străinătate. 

10 milioane de euro este preţul pe care l-a încasat  BRD pe palatul Marmorosch Blank, după ce îl cumpărase în urmă cu trei ani cu 737.000 de euro

BNR încearcă să redobândească dreptul de proprietate asupra clădirii Marmorosch Blank. Între timp, actualul proprietar vrea să adauge 37 de metri de sticlă şi metal peste acoperiş. 

Nume grele ale unor oameni de afaceri controversaţi, avocaţi de renume, instituţii ale statului, dar şi a doua bancă din România sunt implicate într-un proces de al cărui rezultat poate depinde soarta uneia dintre cele mai vechi şi impunătoare edificii din centrul Capitalei, clădirea băncii Marmorosch Blank, fost sediu al BRD, situată în imediata vecinătate a băncii centrale. Părţile implicate în dosarul cu numărul 20.898/3/2008 s-au prezentat ultima dată la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia 5, Comercial în urmă cu câteva zile, însă instanţa a decis săptămâna aceasta o nouă amânare.

Pe scurt, Banca Naţională încearcă să redobândească dreptul de proprietate asupra clădirii, după ce aceasta a trecut prin mâna mai multor entităţi  de stat sau private, de la instituţii  comuniste la unele postrevoluţionare, până la BRD şi la o firmă destul de obscură, specializată în tranzacţii imobiliare. Actualul proprietar, firma Doamnei Imobiliare SRL, face demersuri pentru a construi deasupra clădirii istorice un edificiu de 37 de metri. Solicitarea a ajuns deja în Comisia Tehnică de Urbanism a Primăriei Capitalei, unde ar putea beneficia de un sprijin important, în condiţiile în care şeful comisiei, Sorin Gabrea, este unul dintre acţionarii firmei care a realizat proiectul, adică Western Outdoor.

De la BNR la BRD, prin PCR

Povestea clădirii care, înainte de  a intra în proprietatea BNR, a folosit drept sediu pentru una dintre primele bănci locale, Marmorosch Blank, începe în 1937, când banca centrală a achiziţionat-o de la Societatea de Construcţii şi Lucrări Publice pentru suma de 50,4 milioane de lei (echivalentul a 500 de mii de dolari la vremea aceea), în baza contractului cu numărul 218/1937. Prin Decretul nr. 1056/1946, clădirea a fost naţionalizată, pentru ca, în 1961, să intre în posesia Ministerului Finanţelor. Mai departe, statul comunist a trecut-o în administrarea Oficiului Economic Central Carpaţi şi, mai departe, după Revoluţie, în cea a nou-înfiinţatei RA-APPS (Regia Autonomă- Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat, de unde a fost cumpărată de BRD, care la rându-i a vândut-o actualui proprietar de drept.

Tranzacţii cu iz de servicii secrete…

Oficiul Economic Central Carpaţi, ultimul proprietar anterevoluţionar, aduna o bună parte a rezervelor de valută, dar şi a unităţilor de producţie şi servicii din economia comunistă sub administrarea Partidului Comunist Român. Prin statutul său, având printre activităţi şi comerţul exterior, ea activa sub oblăduirea serviciului de informaţii externe (DIE şi, mai apoi, CIE). Din acest motiv, probabil, prima hotărâre de guvern care a trecut clădirea din  administrarea RA-APPS în cea a Băncii Române pentru Dezvoltare (pe atunci deţinută integral de stat)  nu a fost publicată în Monitorul Oficial, având caracter militar şi fiind astfel protejată de articolul 107 din Constituţie.

Practic, în acest fel, RA-APPS a  cedat drepturile de administrare  fără ca statul  să fie nevoit să facă publică tranzacţia sau să anunţe proprietarul de dinainte de naţionalizare, fapt acuzat şi de Banca Naţională în procesul pe care îl poartă. Doar câteva luni după apariţia primei hotărâri (nr. 423/1991), vine o altă hotărâre (nr. 811/1991), care include imobilul pe „lista imobilelor ce pot fi înstrăinate din patrimoniul RA-APPS în proprietatea actualilor deţinători“. Cum BRD era de câteva luni „deţinător actual“, avea de acum drepturi asupra clădirii.

…şi de afaceri dubioase

O simplă privire aruncată asupra acţionariatului SC. Doamnei Imobiliare SRL ridică numeroase semne de întrebare asupra legăturilor acesteia cu lumea politică şi nu numai. Potrivit Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, asociaţi la această firmă sunt Bejenaru Andrei-Mihai, cu 1%, şi două căsuţe poştale din Cipru, adică Tatika Investements Limited şi Blandon Enterprises Ltd. Atât persoana fizică, cât şi firma Tatika Ltd au legătură cu Puiu Popoviciu, omul de afaceri implicat în scandalul centrului comercial Băneasa.

De altfel, Tatika Investements ltd es­te de găsit în acţionariatul mai multor firme legate de proiectele lui Popoviciu.În plus, Mihai Andrei Bejenaru a fost cercetat,  alături de Gabriel Popoviciu, într-un dosar legat de „aducerea u­nui  teren ca aport la capitalul so­­cial al Băneasa Investments“,  fapt care, potrivit procurorilor, „a cauzat un prejudiciu de 2,24 milioane de dolari“.

O afacere superprofitabilă

BRD (de această dată cu acţionar majoritar Société Générale) a achiziţionat clădirea de la RAAPPS în 2004, plătind suma de 737.000 de euro cu TVA, potrivit contractului de vânzare-cumpărare. După numai trei ani, în 2007, tot BRD a vândut-o actualului proprietar, cu 10,5 milioane de euro. În acest context, afacerea este superprofitabilă, cu precizarea că BRD a investit, în toată perioada cât a funcţionat în clădire, în modernizarea şi consolidarea acesteia.

Clădirea, printre cele mai importante din Capitală, este monument istoric, fiind construită între anii 1915 şi 1923 după planurile arhitectului Petre Antonescu, acelaşi care a proiectat Arcul de Triumf, Primăria Capitalei, Cazinoul din Sinaia sau Facultatea de Drept. Banca Marmorosch Blank a fost constituită la 1 ianuarie 1864, prin asocierea între Iacob Marmorosch, care avea o bancă încă din anul 1848, cu un alt bancher, pe nume Mauriciu Blank.