După masacrul de la Bucea, lucrurile au început să meargă foarte, foarte prost, așa că Rusia și-a scos la înaintare Vocea cea Bună. „Întreruperea negocierilor de pace este scopul crimei regimului de la Kiev din satul ucrainean Bucea”, a declarat duminică purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe rus, Maria Zaharova, citată luni de agenția oficială de presă TASS.
Vestea m-a lăsat perplex. Adică… acum o lună, Dl. Lavrov condiționa orice negociere de capitularea prealabilă a ucrainenilor. Iar acum regimul Putin vorbește de pace (deși, zău nu, nu e război!) și deplânge întreruperea negocierilor? Ce-or fi pățit, i-o fi luminat Dumnezeu?
Să ne întoarcem cu zece zile în urmă, când Marele Stat Major Rus a ajuns la concluzia, altfel evidentă, că riscă dubla încercuire (”Putingrad”, cum ziceam eu la acea dată) dacă mai insistă cu nechibzuitul asalt asupra Kievului. Atunci, Armata rusă a început să-și retragă trupele, pentru remont, pe două direcții: spre Nord, în Belarus, și spre Nord-Est, în zona Belgorod.
Manevra era clară: după refacerea capacității de luptă, unitățile urmau să participe la asaltul final al orașului Herson . Fiindcă MStM rus îi promisese domnului Putin o victorie strălucită, cu care să se laude la Parada de 9 mai: iată, încă o victorie rusească asupra nazismului!
Tancul T-72 nu e vehicul ecologic: consumă 265 litri de motorină la suta de kilometri. De aceea, plinul la cele circa 500 de tancuri și 1.000 de alte vehicule de luptă, de care mai dispune Armata rusă pe teatrul ”operațiunii speciale”, impune aducerea, stocarea și distribuirea unor mari cantități de motorină. În plus, și cantități semnificative de muniție. Pentru a proteja remontul, MStM rus a decis ca rezervele de combustibil și de muniție să fie constituite în zona orașului Belgorod, pe teritoriul rusesc. Fiindcă zona este suficient de depărtată ca să nu existe riscul unui atac de artilerie ucrainean și e bine apărată antiaerian, de Divizionul 2 al Regimentului 511 Rachete Anti-Aeriene, detașat de la Engels (regiunea Saratov), garnizoana sa obișnuită.
Regimentul 511 RAA e dotat cu arma-minune a Rusiei: sistemul de rachete anti-aeriene S-400 ”Triumf”. Divizionul desfășurat la Belgorod dispune de 8 lansatoare, cu 42 de rachete gata de lansare. Dar costul este de 300 de milioane $. De aceea, Rusia nu-și permite să desfășoare aceste dotări peste graniță, unde ar fi vulnerabile în fața artileriei și trupelor speciale ucrainene.
Joi, 31 martie, totul era pregătit și de a doua zi primele eșaloane de combustibil și muniție urmau să fie trimise peste graniță, la Sumî, unde așteptau deja tancurile scoase din rezerva de mobilizare. Și în aceeași noapte, o rachetă 9K79 Tochka venită de peste frontieră a lovit, cu precizie, depozitul de muniție de la Nikolskoye, din periferiile Belgorodului. Care era plin-ochi.
Păi, adică cum?! Sistemul S-400 poate intercepta, cu rată de succes de 70%, rachete cu viteza de Mach 14, de la 60 km distanță și 185 km altitudine. Timpul de reacție e de 5 secunde, după care sistemul lansează automat 3 rachete spre aceeași țintă – distrugere asigurată!
Stai, și asta nu e tot! În noaptea următoare, două elicoptere MIL Mi-24, fără însemne vizibile, au traversat frontiera și, agale, s-au îndreptat spre Belgorod, unde au atacat depozitul de combustibil: 20 mii metri cubi de motorină, rezervele a două armate de invazie, s-au dus în fum. Cum a fost posibil? 9K79 Tochka e o vechitură sovietică din anii 1980, scoasă acum doi ani din dotarea armatei ruse. Iar Mi-24 e elicopterul ăla mare și urât, care apare în filmul Rambo II, din 1985: antichitate brejnevistă! Sistemul de rachete anti-aeriene S-400, care (pe hârtie) lovește un avion care evoluează rapid, la numai 5 metri deasupra solului, de la 120 km distanță, cu o rată de succes de 90% – nu a reacționat. Deși cele două ținte, de dimensiunea unor autobuze articulate, au evoluat în jur de 18 minute în spațiul aerian protejat.
Mai rău. În urma pățaniei din noaptea precedentă, depozitul era apărat și de un sistem anti-aerian cu rază medie de acțiune ”Pantsir”: 12 rachete și 2 tunuri automate de 30mm, capabil să doboare drone zburând la rasul solului, de la 20 km distanță, cu rată de succes 70%. Cu două ținte-autobuz evoluând chiar deasupra creștetului, sistemul ”Pantsir” nu a reacționat.
Degeaba s-a străduit Armata rusă să aducă muniție și combustibil pentru atacarea Harkovului: ofensiva preconizată nu a mai putut avea loc, trupele rusești care încercuiau orașul au fost retrase, iar la 5 aprilie, geniștii ruși se apucaseră să sape de zor tranșee în raionul Șebekinsk, în apropierea Belgorodului: semn clar al trecerii în defensivă.
A urmat scandalul cu masacrul de la Bucea, iar presa internațională a pierdut din vedere aceste două episoade stranii. Totuși, ele marchează un prag foarte important în evoluția războiului-care-nu-e. Fiindcă Regimentul 511 RAA are garnizoana obișnuită la Engels, localitate al cărei aerodrom găzduiește Regimentele 121 și 184 Gardă Bombardiere Grele (14 Tu-160, respectiv 20 Tu-95), nucleul Forțelor Aeriene Strategice ale Rusiei. Păi dacă sistemul S-400, la care Rusia lucrează de vreo 20 de ani, nu reușește să protejeze un amărât de depozit de motorină din periferiile Belgorodului, va reuși oare să apere bazele nucleare ale Rusiei?
Situația este complicată de faptul că, acum o lună, domnul Putin a ordonat trecerea Forțelor Strategice ale Rusiei pe modul de funcționare ”de război”. Asta înseamnă recurgerea la un lanț de comandă moștenit de la Uniunea Sovietică. Ordinul de lansare este trimis, prin cabluri subterane de mare adâncime, dar relativ scurte, către câteva baze de rachete din zona Moscovei și din zona Ural-Sud. Acestea lansează câteva rachete-mesager: fără încărcătură de luptă, având în schimb la bord emițătoare radio care, de la peste 100 km înălțime, difuzează ordinul de lansare către zecile de baze de pe vastul teritoriu al Rusiei. Iar cele câteva baze, de care depinde întreg sistemul, sunt apărate de … regimente dotate cu inegalabilul sistem antiaerian S-400.
Dacă aceste câteva baze de rachete-mesager sunt distruse în stil Belgorod, componenta cu rază lungă de acțiune, strategică a Scutului Nuclear rus încetează să răspundă la comenzi…
Iar de aici încolo, intrăm în Zona Crepusculară. Ucraina neagă orice implicare în atacurile de la Belgorod. Normal: dacă același gen de atac scoate din funcțiune bazele rusești de rachete-mesager, Ucraina nu dorește să riște o ripostă nucleară tactică. Și adevărat: scoaterea din funcțiune a sistemului anti-aerian S-400, până ieri considerat cel mai avansat din lume, nu e la îndemâna Ucrainei, ci a altor Puteri, aflate dincolo de raza de acțiune a unei riposte nucleare tactice rusești.
Și care au și capacitate de răspuns: Statele Unite au recunoscut că, acum două săptămâni, au derulat testul de acceptare a primei arme hipersonice americane, dar au ascuns acest fapt „pentru a nu tensiona suplimentar relațiile cu Rusia”. Dar acum, după ce apărarea anti-aeriană și anti-balistică a Rusiei s-a arătat a fi ceea care e, anunțul nu mai tensionează nimic.
În prezent, în regiunea Orenburg din sudul Rusiei sunt în curs de desfășurare manevre de amploare ale Forțelor de Rachete Strategice, care au ca obiectiv descurajarea nucleară în contextul unei posibile agresiuni împotriva Rusiei. În tonul propagandei rusești din ultimele luni, ne-am fi așteptat la o serie de declarații zornăitoare, având drept temă precizia și capacitatea de distrugere a armelor strategice ale Moscovei, de la faimoasa rachetă hipersonică Kindjal și până la racheta R-36M, intrată în dotare în 2018, pe care presa a poreclit-o ”Satana”.
Când colo – nimic. Tăcere asurzitoare în ce privește manevrele strategice. Chiar și domnul Putin pare a fi renunțat la obiceiul său de a amenința săptămânal cu represalii nucleare. Iar domnul Rafila anunță că nu e cazul să se mai distribuie populației pilule de iodură de potasiu.
Pe fundalul acestei dezescaladări strategice, punctul focal al conflictului s-a deplasat: a izbucnit scandalul prilejuit de comportamentul subuman al militarilor Brigăzii 64 Infanterie Motorizată, în localitatea Bucea. Și din păcate există mari șanse ca masacrul de la Bucea să nu fie un caz singular! Dacă revelațiile macabre continuă, e de așteptat ca Adunarea Generală a ONU să voteze, în pofida veto-ului Rusiei din Consiliul de Securitate, o rezoluție de condamnare a catastrofei umanitare din Ucraina.
Caz în care devine posibilă trimiterea de forțe de menținere a păcii, la cererea Guvernului Ucrainei. Chiar acum, trupele rusești pregătesc o ofensivă împotriva orașului Sloviansk, din estul Ucrainei, pentru a face joncțiunea cu alte forțe din regiunea Donbass. În zonă se află, de ani buni, o misiune de observare a OSCE. N-ar fi peste putință dublarea acesteia cu altă misiune, de menținere a păcii – că în fond și Rusia își ține de decenii în Transnistria tancurile de ”menținere a păcii”, fără voie de la ONU și deși Republica Moldova le cere să plece.
S-ar putea ca, la 9 mai, domnul Putin să nu anunțe un triumf, ci materializarea temerilor sale cele mai negre: desfășurarea la granițele Rusiei de trupe străine, de ”menținere a păcii”. Și-i va da oare mâna să amenințe cu o ripostă nucleară? După dublul incident de la Belgorod – nu.
