Pe plan mondial, sarea este unul dintre putinele minerale pentru care exista rezerve, practic nelimitate, de satisfacere a consumului. In apa oceanului planetar se gasesc dizolvate 400.000 de miliarde de tone clorura de sodiu, la care se adauga zacamintele continentale, care se ridica la 100.000 miliarde tone, din care circa 50% sunt situate in Statele Unite. Puritatea sarii variaza intre 90% si 98,5%, cea mai mare parte a depozitelor continand sare cu o puritate mai mica de 95%. Acest fapt ridica unele probleme de prelucrare, in functie de destinatia produsului. Astfel, in industria clorosodica se solicita o puritate de 99%, iar sarea alimentara trebuie sa indeplineasca numeroase conditii privind compozitia si puritatea. In plus, conform normelor si recomandarilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, sarea de masa trebuie sa contina iod. Este necesar ca orice punga de sare sa aiba un termen de valabilitate, intrucat iodul este o substanta volatila si dupa o perioada de sase luni, cantitatea de iod nu mai este garantata.
Rezervele Romaniei sunt de 15,2 miliarde tone
Productia mondiala de sare este in crestere; daca in 1992 era de 184 milioane tone, in 1997 a ajuns la 201 milioane tone.
In Romania, rezervele geologice (exclusiv cele din Marea Neagra) sunt estimate la 15,2 miliarde tone. Din acestea, sunt valorificabile la nivelul cunostintelor actuale 704 milioane tone, iar exploatabile economic, aproximativ 146 milioane tone. Aceasta ultima categorie asigura posibilitatea de a exploata sarea pe o perioada de 50 de ani, in conditiile in care productia anuala medie este de 2,5-3 milioane tone/an. In majoritatea cazurilor, sarea se extrage sub forma de saramura, care se rafineaza si apoi se recristalizeaza. Din acest punct de vedere, piata interna arata anul trecut astfel: 1.325.000 tone de sare sub forma de solutie, 435.000 tone sare gema si 19.000 tone sare cristalizata. In total, 1.779.000 tone, cu o valoare de 19.609.000 dolari.
Singurul producator autohton este Salrom (Societatea Nationala a Sarii SA, fosta Regie Autonoma). Pozitia sa este una privilegiata, deoarece, practic, detine monopolul pe piata de sare, atat ca productie, cat si ca desfacere. Salrom are sapte sucursale: exploatarea miniera Ramnicu-Valcea si salinele Slanic, Ocna Dej, Ocna Mures, Targu-Ocna, Praid si Cacica. Nici o alta mina nu a fost deschisa dupa 1990, pentru ca deschiderea unei noi mine costa sute de miliarde de lei. Acesta este si motivul pentru care nici un alt solicitant nu a mai depus, pana acum, la Agentia Nationala pentru Resurse Minerale, dosar de obtinere a licentei de exploatare. Compania are, deocamdata, capital integral de stat, dar se intentioneaza sa fie privatizata. In acest caz, numai activitatile de la suprafata vor avea alt beneficiar, zacamintele de sare ramanand proprietatea statului roman.
Pe de o parte, sarea nu este un produs care sa poata fi vandut la preturi mari, iar pe de alta parte, transportul pe distante mari este costisitor in raport cu valoarea marfii. Asa ca principalele destinatare ale exportului de sare sunt tarile vecine. Anul trecut, au fost exportate in total 441.000 tone, dintre care 258.000 tone in Ungaria, 154.000 tone in Iugoslavia, 28.000 tone in Bulgaria si 1.000 tone in alte tari (Moldova, Slovacia, Croatia). Inainte de razboiul din Kosovo, o importanta cantitate de sare fusese contractata de Germania, fiind transportata pe Dunare. Acum insa navigatia pe Dunare este blocata, iar transportul pe calea ferata – in conditiile in care sunt necesare vagoane speciale care sa corespunda standardelor internationale – este foarte scump. Concret, pentru transportul sarii in Germania, Salrom ar trebui sa plateasca 30-35 dolari/tona, in situatia in care Germania ar fi fost dispusa sa plateasca 42-45 dolari pe tona de sare industriala.
Sarea de masa reprezinta 8% din volumul pietei
Salrom asigura 99% din consumul intern de sare, importurile nedepasind 1% din consum, fara a putea fi invocate bariere tarifare sau vamale (taxa vamala este de maximum 5%). Cele mai multe importuri provin din Grecia si sunt axate pe sare de mare care, in Romania, nu se obtine. Pe piata interna, au fost desfacute, in 1998, 1,8 milioane tone, iar anul acesta, 1,7 milioane tone (cifra estimativa). Din acestea, sarea industriala a reprezentat 92%, iar din acest procent, 78%-83% reprezinta sarea utilizata in industria chimica. In rest, sarea mai este folosita in agricultura, domeniul textile-pielarie, industria energetica.
Cea mai mare problema o reprezinta rau-platnicii, combinate chimice (ca de exemplu, Uzinele Govora) care nu-si pot achita la timp saramura si calcarul furnizate de Societatea Nationala a Sarii. Livrarile catre ele nu pot fi sistate, pentru ca, in acest caz, combinatele ar trebui inchise si mii de oameni disponibilizati. Desi preturile practicate de Salrom pentru partenerii romani sunt la o sesime fata de cele acordate partenerilor din Ungaria (tara care nu dispune deloc de rezerve de sare), produsele chimice unguresti sunt mai ieftine si mai competitive decat cele autohtone. Situatia industriei chimice romanesti este din ce in ce mai grea si, in consecinta, livrarile Salrom pe piata interna in intervalul 1993-1998 au scazut. Dar, in aceeasi perioada, au crescut exporturile, iar cantitatea de sare destinata consumului alimentar a ramas constanta.