În iarna acestui an, Curtea de la Strasbourg anunţa că a decis să introducă procedura hotărârilor-pilot în cazul României pentru cauzele privind restituirea proprietăţilor naţionalizate. Anterior, prin mai multe hotărâri, CEDO a ajuns la concluzia că nu există o practică unitară în ceea ce priveşte retrocedările şi că mecanismul de compensare în materie de imobile naţionalizate nu este funcţional.
Introducerea acestei proceduri presupune „îngheţarea“ cazurilor similare până la soluţionarea problemelor de către stat, ceea ce înseamnă că anul viitor s-ar putea resimţi o majorare considerabilă a sumelor datorate de România ca urmare a „deblocării“ tuturor cauzelor legate de casele naţionalizate. Pentru astfel de speţe, România are, de altfel, de plătit cele mai mari sume cu titlu de despăgubire.
Săptămâna trecută, Curtea s-a pronunţat în cazul primului proces inclus în această procedură. Astfel, în urma deciziei în dosarul „Atanasiu şi alţii împotriva României“, măsurile pe care va trebui să le ia Guvernul de la Bucureşti vor fi atent monitorizate.
Curtea a identificat încălcări în 150 de cazuri similare şi alte câteva sute de speţe asemănătoare, care au fost trimise din România spre judecare la Strasbourg. În hotărâre se spune că Executivul de la Bucureşti nu a oferit niciun motiv care să justifice de ce reclamanţilor nu li s-a dat o compensaţie justă. Pe de altă parte, judecătorii au constatat că, din luna mai a acestui an, din cele 68.355 de dosare înregistrate la Autoritatea Naţi­onală pentru Restituirea Proprietăţilor, doar în cazul a 21.260 de dosare era emis titlul de plată, iar plata efectivă era făcută doar pentru 4.000 de dosare. Pe de altă parte, CEDO a constatat că Fondul Proprietatea nu este încă funcţional. În decizie se precizează că, odată ce decizia rămâne definitivă, statul român are 18 luni ca să remedieze problemele.
Conform informaţiilor furnizate de biroul de presă al CEDO, în următoarele trei luni, oricare dintre părţi poate solicita examinarea cauzei de către Înalta Cameră a Curţii. Odată ce cauza rămâne definitivă, decizia e transmisă Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei, care va monitoriza punerea în aplicare a hotărârii CEDO de către statul respectiv.
Ce presupune procedura-pilot?
Procedura-pilot este aplicată în vederea soluţionării unui număr mare de dosare similare care tratează, în principiu, aceleaşi probleme legislative. Scopul procedurii este de a reduce numărul de cazuri simi­lare de pe rolul Curţii, dar şi de a crea un mod rapid şi concret de soluţionare a acestor dosare pentru aplicanţii ale căror cereri trec de grefa Curţii de la Strasbourg. Prima procedură-pilot a fost folosită de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cazul Poloniei, în 2004, pentru cauzele care priveau imobilele naţionalizate înainte de război şi care astăzi nu mai sunt pe teritoriul polonez. În patru ani, autorităţile de la Varşovia au remediat problemele semnalate de CEDO prin­tr‑un nou cadru legislativ. Ulterior, Curtea a mai aplicat această procedură şi în cazul Republicii Moldova şi al Rusiei.
Procedura presupune, în primul rând, identificarea unor probleme sistemice, generate de aceeaşi problemă, ceea ce determină introducerea unui număr mare de cereri la Curtea Europeană. Pentru a găsi soluţii pentru mai multe cauze, Curtea alege unul sau mai multe dintre aceste dosare, care urmează să fie tratate separat. În soluţionarea acestor cauze, CEDO recomandă statului măsuri generale, care trebuie adoptate pentru rezolvarea definitivă a problemei.
Crearea unor remedii efi­cien­te şi întărirea sistemului intern de protecţie oferă posibilitatea câştigării unei cauze chiar şi după ce aceasta este comunicată.
Horaţiu Radu, agent guvernamental la CEDO
2.000 de noi plângeri din România s-au întregistrat, în acest an, la CEDO. De regulă, cele mai multe vizează încălcarea dreptului de proprietate