În cadrul emisiunii TV,  Stelian Tănase a insistat pe existența unui trotuar rulant: "Deci va fi un trotuar rulant, primul din Bucureşti"

"Da, să îi ducă până la… a început discuţia, să meargă până la capătul peronului. Şi ce face după aia mamaia? Mamaia se duce până la informaţii? Zice, „a, nu, e exclus până la informaţii!”", a spus primarul.
Istoria Pasajului
Pasajul s-a născut în ziua de 25 septembrie 2004. Atunci, construcţia a primit aviz favorabil din partea Consiliului General, după ce Stelian Barna, membru PSD, a votat "pentru". Colegii lui de partid au protestat. Votul a rămas.

Din acel moment, povestea pasajului a început în realitate. Disputa pentru demararea lucrărilor la pasaj durase cel puţin patru ani. Reprezentanţii PSD susţineau că proiectul ar fi inutil, cetăţenii din zonă protestau.

Pus pe hârtie în 1930, gata după 81 de ani

Trecut în planurile urbanistice încă de acum 81 de ani, lucrarea a fost readusă în discuţie în 1989. Numai că subiectul a fost scos de pe agenda autorităţilor locale până în 1998, când agenţia guvernamentală japoneză Jica a elaborat un master-plan de transport pentru Capitală.

Ulterior, devenit primar general, Traian Băsescu a obţinut un acord de finanţare pentru construirea pasajului de la Banca Europeană de Investiţii. Imediat, grupul consilierilor generali PSD din primărie, majoritar la acea vreme, s-a opus timp de patru ani aprobării investiţiei.

După ce, odată cu alegerea lui Băsescu în funcţia de preşedinte, în 2004, Adriean Videanu a devenit primar, a apărut şi o nouă variantă pentru proiect.

Faţă de proiectul iniţial, pasajul a fost desenat mai lung cu aproape un kilometru, devenind mai scump cu 100 de milioane de euro.

Piatra de temelie a fost pusă în noiembrie 2006

Totuşi, în noiembrie 2006, edilul-şef de atunci, Adriean Videanu, a pus piatra de temelie a podului. În acest timp, existau pe rol zeci de procese intentate împotriva construcţiei. La eveniment au participat Traian Băsescu şi primarii sectoarelor 1 şi 6, Andrei Chilman şi Cristian Poteraş.

Demararea lucrărilor a devenit imediat un nou motiv invocat în alte zeci de procese. În urma unuia dintre acestea, s-a obţinut chiar anularea statutului de utilitate publică a proiectului. Decizia a fost dată, în aprilie 2008, de către Tribunalul Bucureşti. Cu toate acestea, în 2009, municipalitatea a reuşit să finalizeze procesele intentate de cei care au fost expropiaţi de pe terenurile din zonă.