Cum se înregistrează cheltuielile cu pierderi din creanţe-clienţi incerţi? Care sunt ultimele reglementări ale Codului fiscal în ceea ce priveşte deductibilitatea cheltuielilor cu stingerea acestor clienţi incerţi?

Cocoş Floarea – Medgidia

Referitor la creanţele neîncasate, în Codul fiscal sunt tratate două aspecte: cheltuielile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor neîncasate şi cele înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau în litigiu, neîncasate.
Deasemenea, conform aceluiaşi act normativ, contribuabilii care scot din evidenţă clienţii neîncasaţi sunt obligaţi să comunice în scris acestora scoaterea din evidenţă a creanţelor respective, în vederea recalculării profitului impozabil la persoana debitoare, după caz.

În primul caz, potrivit prevederilor art. 21, alin. (2), lit. n) din Codul fiscal sunt cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit, pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor neîncasate, în următoarele cazuri:
– procedura de faliment a debitorilor a fost închisă pe baza hotărârii judecătoreşti;
– debitorul a decedat şi creanţa nu poate fi recuperată de la moştenitori;
– debitorul este dizolvat, în cazul societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic, sau lichidat, fără succesor;
– debitorul înregistrează dificultăţi financiare majore, care îi afectează întregul patrimoniu (sunt cele care rezultă din situaţii excepţionale, determinate de calamităţi naturale, epidemii, epizootii, accidente industriale sau nucleare, incendii, fenomene sociale sau economice, conjuncturi externe şi în caz de război).
 
Din situaţia expusă de dumneavoastră (client din Italia neîncasat, pentru care s-a făcut corespondenţa necesară recuperării creanţei, dar pentru care s-a primit doar o adresă din partea unui cabinet de avocaţi ai firmei respective prin care se comunică faptul că urma să se declare falimentul), rezultă că nu vă încadraţi în niciunul din cazurile în care este acceptată deductibilitatea cheltuielilor ocazionate de scoaterea din evidenţă a creanţelor neîncasate.
 
Referitor la cel de-al doilea aspect, pierderile înregistrate la scoaterea din evidenţă a creanţelor incerte sau în litigiu, neîncasate, sunt deductibile doar pentru partea acoperită de provizionul constituit potrivit art. 22 din Codul Fiscal.
 
Conform prevederilor art. 22 din Codul fiscal, sunt cheltuieli deductibile provizioanele constituite în limita unui procentaj de 30% începând cu data de 1 ianuarie 2006, din valoarea creanţelor asupra clienţilor, înregistrate de către contribuabili, care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
– sunt înregistrate după data de 1 ianuarie 2004;
– sunt neîncasate într-o perioadă ce depăşeşte 270 de zile de la data scadenţei;
– nu sunt garantate de altă persoană;
– sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată contribuabilului;
– au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului.

 Pentru creanţele înregistrate după data de 1 ianuarie 2007, vor fi deductibile fiscal provizioanele constituite în limita unui procentaj de 100% din valoarea creanţelor asupra clienţilor, care îndeplinesc cumulativ urmatoarele condiţii:
– creanţa este deţinută la o persoană juridică asupra căreia este declarată procedura de deschidere a falimentului, pe baza hotărârii judecătoreşti prin care se atestă această situaţie;
– nu sunt garantate de altă persoană;
– sunt datorate de o persoană care nu este persoană afiliată contribuabilului;
– au fost incluse în veniturile impozabile ale contribuabilului.

Valoarea provizioanelor pentru creanţele asupra clienţilor este luată în considerare la determinarea profitului impozabil în trimestrul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute mai sus şi nu poate depăşi valoarea acestora, înregistrată în contabilitate în anul fiscal curent sau în anii anteriori. Diminuarea sau anularea provizioanelor se efectuează prin trecerea acestora pe venituri în cazul încasării creanţei, proporţional cu valoarea încasată sau înregistrarea acesteia pe cheltuieli.
În cazul creanţelor în valută, provizionul este deductibil la nivelul valorii influenţate cu diferenţele de curs favorabile sau nefavorabile ce apar cu ocazia evaluării acestora.
    
Din punct de vedere contabil, pierderile din creanţe neîncasate sunt cheltuieli de exploatare. Înregistrarea contabilă este următoarea:

654 „Pierderi din creanţe şi debitori diverşi“ = 4118 „Clienţi incerţi sau în litigiu“