Pe piaţa de instruire s-au pus la bătaie 8,44 milioane de euro, prin programul Phare. Banii vin la fix. Ministerul Muncii tocmai schimbă legea formării continue. Modificările vor fi aprobate însă după ce fondurile se vor cheltui pentru rezolvarea problemelor din vechiul sistem de formare.
Fondurile Phare pentru dezvoltarea resurselor umane au crescut de la an la an, precum cozonacul din reclama la praful de copt. Domeniul este considerat prioritar de Comisia Europeană, aşa că de la 6,82 milioane de euro, sumă alocată iniţial pentru „Măsuri active pe piaţa muncii“ şi „Promovarea capitalului uman“, fondurile nerambursabile au ajuns repede la 8,75 milioane de euro, sumă contractată pentru programul Phare 2004 Coeziune Economică şi Socială – Dezvoltarea Resurselor Umane. Încă nu s-au cheltuit fondurile, ca să nu mai vorbim de vreo evaluare a impactului asupra pieţei muncii, şi în ianuarie s-a lansat un nou program Phare pentru „Promovarea învăţării continue pe parcursul întregii vieţi pentru calificarea şi recalificarea forţei de muncă“, în valoare de 8,44 milioane de euro. Graba s-a dovedit a fi prea mare pentru puterea românilor de a scrie proiecte, aşa că oficialii de la Ministerul Muncii au prelungit termenul pentru depunerea cererilor până la 16 aprilie.
„Dacă n-ar fi prelungit termenul, nu aş fi putut elabora un proiect“, recunoaşte Elisabeta Mitroi, directorul Casei de Meserii a Constructorilor. Presupunând că aş fi făcut singură proiectul, fără o asociere cu un partener, tot mi-ar fi trebuit o lună de zile pentru elaborare.“ Deşi programele de finanţare nerambursabilă au deja vechime, românii nu au dobândit experienţă suficientă pentru a face proiecte potrivit regulilor impuse. Modul defectuos în care se face promovarea, timpul scurt pus la dispoziţie pentru elaborarea proiectelor şi lipsa unui sistem de eficient de consultanţă din partea unităţilor judeţene de implementare transformă o bună iniţiativă a Uniunii într-un program formal îndeplinit. „Este păcat, pentru că există multe firme credibile care ar putea utiliza aceste fonduri în mod eficient, dar nu ştiu de existenţa acestor finanţări sau nu au încredere în transparenţa alocării fondurilor“, îşi exprimă regretul Marcel Chiranov, consultat cu experienţă relevantă în proiecte internaţionale. „Au ieşit câştigătoare multe proiecte pentru că nu am avut de unde alege. În vară, se mai lansează un program Phare (2006). Cu acelaşi număr de jucători, ministerul vrea să se cheltuiască într-un an şi jumătate sau doi mult mai mulţi bani decât
s-au dat vreodată.“
Marcel Chiranov consideră că „jucătorii“ fiind puţini, vom avea mari probleme cu folosirea sumelor alocate de Uniune. „Ca exerciţiu, nu-i rău“, explică Elisabeta Mitroi. Ne creăm abilităţi pentru a putea accesa fondurile structurale. Portughezii au avut probleme şi mai mari decât noi. Au pierdut multe fonduri structurale, pentru că la ei nu au existat fondurile Phare pe care „să-şi facă mâna“.
Bucureştiul primeşte bani puţini
La fel ca şi anul trecut, fondurile alocate acum pentru formarea continuă sunt distribuite proporţional cu problemele pe care le au regiunile de dezvoltare. Sumele cele mai mari se duc în zonele de Nord-Est, Sud-Est şi Sud, iar „jucătorii“, adică furnizorii de instruire cei mai mulţi, sunt în Bucureşti, zonă pentru care se alocă puţini bani. Directorul general al Consiliului Naţional pentru Formarea Profesională a Adulţilor, Ana Costin, este sceptică în privinţa folosirii eficiente a acestor fonduri. „Mulţi dintre cei care au apelat în anii trecuţi la programe Phare au dorit să dezvolte standarde ocupaţionale. Deşi dezvoltarea acestor standarde apare în ghidul de finanţare, sistemul de evaluare a proiectelor nu este adecvat. Criteriile stabilite favorizează proiectele punctuale de formare, pentru că acolo se defineşte exact numărul de cursanţi, spre exemplu. Dacă soliciţi fonduri pentru elaborarea standardelor ocupaţionale, nu poţi stabili un număr de beneficiari sau un grup-ţintă. Ele sunt valabile la nivelul întregii ţări. Sunt fundamentale în elaborarea registrului de calificări. Evaluatorii nu iau în calcul astfel de efecte, pe termen lung.“
Birocraţia nu duce la performanţă
Birocraţia excesivă impusă prin aceste scheme de finanţare îi determină pe mulţi dintre cei care au mai apelat la fondurile de finanţare să se lase păgubaşi. Pentru a se putea dezvolta piaţa de instruire, astfel de susţineri financiare ar fi precum apa în deşert, dar… „Munceşti mult mai mult decât câştigi, declară reprezentantul unei firme de instruire. Trebuie să faci tone de raportări în fiecare trimestru. Toate documentele justificative se fac în patru copii. La sfârşit de an le mai copii pe toate de alte patru ori. Oare citeşte cineva atâta maculatură la Ministerul Muncii? Se cer formulare şi documente care nici nu sunt, în mod obişnuit, folosite de o firmă mică. A trebuit să angajez un om pentru a se ocupa numai de alcătuirea documentelor justificative. Când am tras linie, am constatat că am cheltuit mai mult decât am primit prin finanţare. Copiatorul achiziţionat pentru multiplicarea cursurilor mi s-a terminat pe copierea documentelor justificative.“
Potenţialii beneficiari ai acestor fonduri au multe amendamente. Nimeni nu-i bagă în seamă. Sunt multe firme mici, care au lansat programe de instruire necesare pe piaţă, dar care nu le mai pot continua, pentru că sistemul de finanţare nu este conceput pentru dezvoltarea pe termen lung a proiectelor. Furnizorii de instruire care domină piaţa (Bucureşti, zona Nord-Vest şi Sud-Vest) au la dispoziţie sumele cele mai mici.
Probabilitatea căutării unor parteneriate în zonele considerate defavorizate este minimă. Piaţa de instruire din România este extrem de fragmentată. Ana Costin spune că a crescut imediat după intrarea în vigoare a sistemului de acreditare a programelor de instruire, după care s-a dezvoltat lent. Ministerul Muncii lucrează în acest moment la schimbarea legii privind formarea continuă pentru a ne putea armoniza mai uşor cu modelul Uniunii Europene. Dar schimbarea vine după ce fondurile vor fi fost distribuite. Bună sincronizare!
Eficienţa finanţărilor
«Programele Phare nu sunt gândite la nivel naţional. Finanţările sunt orientate spre nevoi punctuale. Piaţa de instruire ar avea nevoie de pregătirea specialiştilor care evaluează programele de formare.»
Ana Costin, director general, CNFPA
Sfatul reprezentantului statului
Focalizează-te pe nevoi specifice şi stabileşte indicatori cuantificabili
Recomandare pentru potenţialii solicitanţi de actualele fonduri Phare destinate formării profesionale continue:
• Consideraţi că dezvoltarea resurselor umane într-o organizaţie poate însemna nu doar un set de cursuri de instruire, ce ar putea fi sprijinite prin depunerea unei cereri de finanţare, ci că demersul solicitării unei finanţări trebuie să facă parte dintr-o abordare cuprinzătoare a strategiei de dezvoltare a organizaţiei în general şi pe termen lung, în cadrul căreia strategia de dezvoltare a resurselor umane are un loc aparte.
Tipuri de indicatori stabiliţi în vederea monitorizării proiectelor finanţate şi, implicit, a evaluării programului Phare destinat formării profesionale continue:
• numărul de organizaţii care au beneficiat de asistenţă şi consultanţă în vederea elaborării şi implementării de strategii de dezvoltare a resurselor umane;
• numărul de angajaţi care au participat la programele de formare profesională;
• numărul de angajaţi care au obţinut o diplomă recunoscută;
• numărul de angajaţi care vor avea acces la formare profesională ulterior finalizării proiectului;
• numărul de angajaţi care beneficiază anual de formare profesională;
• numărul de întreprinderi ai căror angajaţi au beneficiat de formare profesională;
• numărul de centre de formare care furnizează (individual sau în parteneriat) programe de formare profesională;
• numărul de standarde ocupaţionale nou-create.
Sunt apreciate proiectele care au la bază nevoile specifice şi reale ale fiecărui solicitant şi care vor aduce o valoarea adăugată reală.
Luminiţa Lazăr, director MMSSF
Studiu de caz
În 2005, am câştigat un proiect Phare pentru dezvoltarea resurselor umane, în parteneriat cu Hidroconstrucţia. Am făcut, cred, opt cereri de finanţare, fiecare pe câte o regiune de dezvoltare. Proiectele au fost asemănătoare, dar toate au fost elaborate în funcţie de nevoile concrete ale partenerului, care are filiale în toate regiunile de dezvoltare. Am câştigat proiectul depus pe regiunea Sud-Est. Probabil, a fost cel mai relevant în raport cu nevoile regiunii.
În elaborarea proiectului am plecat de la nevoia întreprinderii Hidroconstrucţia de a crea un centru autorizat de instruire pentru calificarea dulgherilor şi minerilor. Proiectul în sine nu a fost greu de elaborat, dar a fost nevoie de destul de mult timp pentru a discuta cu partenerul nostru şi a negocia echitabil implicarea şi beneficiile fiecărei părţi în cadrul programului. Este foarte important să analizezi toate detaliile, pentru că te trezeşti ulterior cu o mulţime de aspecte pentru care eşti obligat să apelezi la bugetul propriu.
Aceste fonduri ar fi mult mai utile dacă finanţatorul ar avea criterii de evaluare legate de continuitatea proiectului prin componente care să ducă la dezvoltarea companiei pe termen lung. Altfel, dacă firma este mică, posibilitatea de a continua proiectul, fără un sprijin financiar ulterior, este puţin probabilă. Între programele Phare 2003-2005 nu există o astfel de continuitate. Propunerile de finanţare se focalizează doar pe priorităţile anului respectiv şi este greu să-ţi găseşti locul tău, ca organizaţie, în cadrul priorităţilor stabilite. Anul acesta, vrem să alcătuim un proiect legat de dezvoltarea competenţelor specialiştilor în domeniul resurselor umane în companiile româneşti, pentru că am constatat că aceştia nu sunt pregătiţi pentru a face faţă noilor provocări.
Elisabeta Mitroi, director, Casa de Meserii a Constructorilor
Sfatul consultantului
Defineşte problema şi impactul asupra activităţii viitoare
În octombrie – noiembrie 2006, am avut ocazia să fiu evaluator independent pentru runda precedentă a programului Phare dezvoltarea resurselor umane. Am fost surprins de numărul mare de proiecte de calitate îndoielnică. Sunt convins că, dacă solicitanţii ar avea un plan de dezvoltare a companiei lor pe termen lung, ar putea înţelege mai bine cum să-şi organizeze activitatea şi cum să propună un plan de dezvoltare a resurselor umane, cu obiective specifice, realiste şi cuantificabile. Marea problemă a proiectelor o constituie faptul că solicitările sunt formulate mult prea general. Aceste proiecte nu au şanse mari în procesul de evaluare.
Persoanele care vor să obţină finanţări trebuie să citească şi să înţeleagă foarte bine cerinţele exprimate în ghidul solicitantului, formularul de cerere şi grilele de evaluare. Acestea sunt destul de sofisticate şi greu de corelat, motiv pentru care demersurile trebuie începute din timp. Pentru a evita aspectele neclare, solicitanţii au la dispoziţie specialiştii care lucrează în unităţile de implementare a proiectelor din regiunea pentru care depun dosarul. Aceştia pot fi „bombardaţi“ cu întrebări.
Mulţi solicitanţi pornesc de la ideea de a câştiga nişte bani prin intermediul unei linii de finanţare şi încearcă să inventeze un plan. Greşit! Solicitarea trebuie să se pornească de la identificarea unei nevoi. Sunt punctate mai bine proiectele elaborate în parteneriat.
Dacă la experienţă relevantă sunt trecute proiecte câştigate în diverse domenii, cu siguranţă, solicitantul va fi considerat un „vânător“ de finanţări, ceea ce nu-l va ajuta la creşterea punctajului.
Dacă se solicită o sumă foarte mare, care depăşeşte volumul activităţilor derulate în anul anterior, evaluatorul proiectului îşi va pune mari semne de întrebare dacă există capacitatea de a gestiona un astfel de proiect. Nu are nici o importanţă, în final, dimensiunea finanţării solicitate, ci modul cum se argumentează folosirea ei, potrivit scopului urmărit.
Marcel Chiranov, consultant, Performance Management
