Marea majoritate a cererilor înregistrate de la începutul acestui an au vizat proiecte fotovoltaice, care au prins contur în detrimentul celor eoliene. Avântul acestui sector se datorează în primul rând schemei de sprijin pusă la dispoziție de stat, conform căreia la un MWh obținut din surse bazate pe electricitatea generată de radiațiile solare se obțin 6 certificate verzi, în timp ce pentru fiecare MWh produs și livrat de producătorii de energie eoliană, se acordă două certificate până în 2017, și un singur certificat începând cu 2018.

De asemenea, costurile investiției pentru dezvoltarea parcurilor eoliene sunt considerabil mai ridicate, zonele pentru dezvoltare sunt restrânse, fiabilitatea mai scăzută în cazul turbinelor, iar poluarea fonică și impactul păsărilor cu rotoarele turbinelor aflate în mișcare, precum și perturbarea habitatului la sol în zonele în care există colonii, pot îngreuna luarea unei decizii referitoare la investițiile în acest sector. Pe de altă parte, parcurile fotovoltaice se bucură de o bună funcționare pe o perioadă care poate să depășească 25 de ani, durata de amortizare depinzând în primul rând de tehnologia panourilor și bineînțeles de dimensiunea proiectului. Cheltuielile reduse se datorează și lipsei componentelor mobile, care ar necesita o mentenanță constantă. Acestea asigură energia electrică în zone izolate, cât și în orașe unde sunt ușor de implementat pe orice structură, ocupând suprafețe care de obicei nu sunt folosite.

Începutul anului a readus în discuție dezbaterea referitoare la numărul exact al certificatelor verzi alocate schemei actuale de sprijin, iar incertitudinea s-a menținut până în luna mai, când s-a avizat legea de aprobare a OUG 88, conform căreia numărul de şase certificate verzi în schimbului unui MW produs din surse regenerabile, rămâne în picioare cel puțin până în 2014.

Legislația UE care prevede că până în anul 2020, aproape un sfert din energia electrică produsă în țară, să fie asigurată din surse regenerabile, păstrarea schemei de sprijin, alături și de înjumătățirea costului cu tehnologiile implicate, care evoluează foarte rapid în segmentul fotovoltaic a atras după sine un interes crescut din partea investitorilor pentru proiecte mari, de peste 40 MW, în cazul cărora putem vorbi de perioade de amortizarea ale investițiilor de circa 5 ani, în loc de 8 ani. Încercăm să evităm exprimări de genul „Eldorado-ul verde”, la care se făcea referire în urmă cu câțiva ani, în special în cazul investițiilor eoliene, unde putem observa acum o anumită ”aşezare”, datorită lipsei unei rețele electrice solide, care să poată prelua și restul proiectelor aflate în prezent doar pe hârtie.

Avem în discuții proiecte între 5 și 50 MW, dar cele mai multe cereri s-au încadrat între 5 și 10 MW, datorită randamentului bun în raport cu costurile de autorizare și dezvoltare. Acești MW sunt grupați în aproximativ șase proiecte, acestea fiind în prezent subiectul unor tranzacții (cu terenul scos din circuitul agricol, având documentația și autorizațiile necesare) urmând să fie dezvoltate de fonduri de investiții și companii producătoare, furnizoare de energie. Aceste cereri au venit atât din partea mariilor producători și furnizori de energie electrică, cât și de la unele fonduri de investiții, interesate să achiziționeze proiecte complet autorizate pentru a fi dezvoltate. Zonele de interes punctate pe hărţile care reflectă indicele de radiație solară indică sudul și sud-estul țării ca fiind cele mai recomandate pentru astfel de investiții din punct de vedere geografic. Cu toate aceastea, cererile pe care le-am primit s-au axat și pe zone care se bucură atât de proximitatea față de stațiile de transformare, cât și de ușurința conectării la rețea a proiectelor, atât din punct de vedere fizic cât și administrativ, astfel explicând-se dezvoltarea unor proiecter în zone precum Cluj, Sibiu sau Brașov, unde autoritățile au manifestat o mai mare deschidere pentru susținerea şi autorizarea acestor proiecte.

Pe masa noastră ajung multe proiecte, majoritatea neîndeplinind condițiile clienților interesați. Contractul de racordare, prezența ATR-ului (Avizul Tehnic de Racordare), data obținerii acestuia, distanța terenului față de punctul de racordare și politica terenului folosit (terenul poate fi în proprietate, arendă sau concesiune), sunt criterii imperative în luarea unei decizii.”

Flavius Pop, Consultant în cadrul Departamentului de Investiții al DTZ Echinox