Pe 14 noiembrie, Fitch IBCA, cea mai mare agentie europeana de rating, a imbunatatit calificativul acordat Romaniei de la „B” la „B plus” pentru datoria pe termen lung in moneda nationala si a reafirmat ratingul „B” pentru creditele pe termen scurt in valuta si moneda nationala. Agentia a mai revizuit, de la stabil la pozitiv, perspectiva pentru ratingurile acordate creditelor pe termen lung in valuta si moneda nationala. Acest fapt survine la cinci luni dupa ce o alta mare agentie de rating, Standard & Poor’s, a imbunatatit calificativul Romaniei de la B la B plus pentru datoria pe termen lung in moneda nationala. Prilej pentru guvernanti de a se mandri, cu „realizarile” lor.
Dar oare au de ce sa se mandreasca acestia? Fata de 1999, cand Romania era vazuta pe pietele internationale ca fiind in pragul incetarii platii datoriei externe, ratingul Romaniei a urcat doua trepte, de la B- la B+. Altfel spus, am ramas in aceeasi grupa de risc, imbunatatindu-ne totusi pozitia in cadrul acesteia. Conform definitiilor furnizate de cele mai importante agentii de rating, calificativele cuprinse in clasa B (B-, B, B+ sau B1, B2, B3) pentru datoria pe termen lung caracterizeaza obligatiunile ce prezinta un risc al investitiilor la momentul respectiv si al caror serviciu al datoriei nu este sigur in conditiile unor schimbari defavorabile ale mediului economic. In aceasta categorie (B), cu calificativul B-, detinut si de Romania in 1999, se mai aflau in acel moment state ca Ecuadorul, Pakistanul, Argentina care, mai devreme sau mai tarziu, au intrat in incapacitate de plata (grupa C de rating corespunde acestei stari).
De notat ar fi si faptul ca in acelasi moment (1999), cea mai mare parte a tarilor din Europa Centrala si de Est care aspira la intrarea in UE detineau calificative intre AA si BBB-, fapt ce le incadra in clasele de risc „investitionale” (adica, acele clase care prezinta siguranta pentru investitori), spre deosebire de clasele speculative, BB, B, CCC, CC si C, ce prezinta un grad mare de risc pentru investitori. Ratingurile mai mici se traduc prin dobanzi mai mari la imprumuturile obtinute pe pietele financiare internationale.
De exemplu, retrogradarea Romaniei, de la calificativul BB- din 1996, la cel de B+ (pe care il avem si in prezent), a avut ca efect asupra Romaniei o crestere a dobanzilor pentru creditele contractate pe pietele externe, de aproximativ doua procente, care in conditiile unor imprumuturi de cateva sute de milioane de dolari inseamna o crestere a serviciului datoriei de la cateva milioane, la 15-20 de milioane de dolari pe an. La nivelul de rating B+, Romania, reusea sa se imprumute in 1997 la dobanzi cu patru puncte procentuale mai mari decat dobanda de referinta de pe piata internationala (LIBOR).
Dar ratingul mai slab acordat Romaniei nu afecteaza numai statul roman, ci si firmele particulare care obtin finantari de pe pietele internationale, fiind cunoscut faptul ca exista un fel de regula care nu permite unei entitati nationale (agent economic de stat sau privat) de a obtine un rating peste cel al tarii de origine.
Astfel, companiile romanesti sunt dezavantajate in competitia cu cele din UE sau din zona CEFTA, accesul lor la finantari externe fiind platit mai scump, fapt ce se reflecta in cresterea costurilor si diminuarea competitivitatii sau a profitului.
Multi analistii economici de pe piata financiara romaneasca cred insa ca ratingul Romaniei este subevaluat. Domnul Misu Negritoiu, vicepresedinte al ING Bank Romania, afirma: „Eu unul nu inteleg conservatorismul agentiilor de rating. Situatia Romaniei s-a schimbat foarte mult in ultima vreme. A crescut rezerva valutara, deficitul de cont curent a scazut si el… Marea problema a economiei romanesti o reprezinta insa restructurarea. Eu cred ca Romania merita acum un calificativ la limita clasei investitionale: un BB sau chiar un BBB-. Probabil ca, in cazul in care vom reusi sa ducem la indeplinire acordul cu FMI, in momentul incheierii acestuia (peste 18 luni, n.r.) noi am putea avea un rating de clasa BBB.”.