Veşti proaste pentru statul dependent de împrumuturi! Costul riscului de ţară a crescut mult odată cu criza Greciei, arată oficiali ai Grupului Unicredit.
Riscul de credit rămâne principala problemă a activităţii bancare în România, a declarat, la Milano, Federico Ghizzoni, şeful operaţiunilor grupului Unicredit pe Europa Centrală şi de Est. Potrivit afirmaţiilor sale, creditele neperformante vor continua să crească, dar ceva mai lent decât anul trecut, când au ajuns la un nivel dublu faţă de 2007, „vârful“ urmând să fie atins abia în acest trimestru.
Până la finele lunii martie, Unicredit a restructurat în România 4.150 de credite acordate persoanelor fizice şi câteva împrumuturi pentru companii, fie prin extinderea maturităţii, fie prin acordarea unei perioade de graţie. Cererea de credite rămâne scăzută, arată oficialul bancar, precizând că situaţia este valabilă în aproape toată regiunea: „în fiecare săptămână vorbim la Bucureşti şi presăm să acorde credite. Principala problemă rămâne cererea redusă în toată Europa Centrală şi de Est. Excepţie fac Turcia, Polonia şi probabil Cehia“. Din cauza cererii private reduse, Ghizzoni spune că banca a trebuit să orienteze mai mult finanţările către sectorul public: „speranţa mea rămâne totuşi că în curând voi vinde titlurile de stat şi mă voi întoarce la clienţii privaţi“.
Pieţe hipersensibile
Nici finanţarea statului nu mai este însă, în ultima perioadă, o activitate cu riscuri reduse. „Costul riscului de ţară a crescut mult odată cu criza Greciei“, spune Fabio Mucci, senior economist în cadrul grupului financiar. Cotaţiile asigurărilor pentru riscul de ţară al României (CDS – credit default swap) au crescut cu 112% în perioada tulburărilor din Grecia, după ce la finele lui 2008 – începutul lui 2009, odată cu declanşarea crizei financiare globale, urcau cu nu mai puţin de 487%. De altfel, arată Fabio Mucci, România apare cu cel mai ridicat cost al riscului de ţară din Uniunea Europeană (431 puncte de bază, pe 9 iunie), după Grecia. Cotaţii mai bune pentru CDS aveau, la aceeaşi dată, chiar Ungaria sau Bulgaria, ţări ai căror oficiali au speriat pieţele financiare cu declaraţii referitoare la riscul ajungerii într-o situaţie la fel de precară a finanţelor publice ca în Grecia.
Pentru statul român, o astfel de percepţie înrăutăţită asupra riscului de ţară se traduce în imposibilitatea de a se împrumuta cu dobânzi reduse. „Perioada finanţării ieftine s-a terminat“, spune economistul Unicredit. Şansele de a se împrumuta mai ieftin au scăzut pentru statul român nu numai pe pieţele internaţionale, ci şi pe piaţa internă. La ultima licitaţie de titluri de stat, desfăşurată joi, Ministerul Finanţelor a reuşit să vândă obligaţiuni cu scadenţa la cinci ani de 284,15 milioane lei, doar jumătate din valoarea programată, de 600 milioane de lei, la un randament mediu de 6,97% pe an. La operaţiunea precedentă pentru astfel de titluri, Ministerul a respins toate ofertele băncilor, care solicitau dobânzi mult prea mari. Tot un semieşec a fost şi licitaţia de lunea trecută, când MFP a vândut certificate de trezorerie cu scadenţa la şase luni de 343 milioane de lei, de trei ori sub valoarea programată, de un miliard de lei. La un randament mediu de 6,74% pe an, împrumutul a fost uşor mai scump decât cel obţinut la licitaţia anterioară pentru titluri cu aceeaşi scadenţă.
Bănci sensibile la riscul statelor
Perspectivele nu sunt foarte bune nici pentru viitor. „După criză, sunt şanse mici să coborâm cu costul riscului sub nivelul de dinaintea crizei, mai ales pentru riscul de ţară“, spune Fabio Mucci. Criza datoriilor publice afectează în prezent state europene puternice. Potrivit Băncii Reglementelor Internaţionale, expunerea sistemului bancar european la datoriile din Portugalia, Irlanda, Grecia şi Spania depăşeşte 1.000 miliarde de euro, cele mai mari sume trebuind să fie recuperate de instituţii financiare germane, franceze şi britanice.
Costul riscului de ţară
Cotaţiile asigurărilor împotriva riscului de neplată a datoriilor (credit default swap – CDS) arată că pieţele percep România ca având un risc mai redus decât al Greciei, dar peste cel al Bulgariei, Ungariei, Spaniei sau Portugaliei. Țări ca Cehia sau Polonia au risc mai mic decât state occidentale dezvoltate. Date valabile pentru data de 9 iunie.
