Apele sale sunt împărțite de România, Bulgaria, Georgia și Turcia, precum și Ucraina și Rusia, care se află în război de când președintele Vladimir Putin a invadat statul vecin, pe 24 februarie. Acum, minele navale active, folosite în conflict, plutesc la sute de kilometri distanță, potrivit Businessinsider.
De la începutul războiului, patru mine au plutit departe de apele ucrainene. Una a fost găsit în largul coastei României și trei în apele turcești. Marina turcă a dat de înțeles că a dezamorsat sau detonat mai multe mine navale care pluteau în derivă. Una din ele a fost neutralizată în apropierea Strâmtorii Bosfor, care a fost închisă pentru traficul naval o scurtă perioadă de timp.
Pericol letal
Minele rătăcite pot provoca perturbări semnificative ale traficului maritim din regiune, notează sursa citată.
Găsirea și neutralizarea acestora este dificilă și necesită timp, ceea ce înseamnă că pot împiedica sau interzice definitiv accesul unor nave mult mai sofisticate în anumite zone. Aceste mine sunt însă diferite și pot fi desfășurate la diferite adâncimi sau la suprafață de către nave sau aeronave. Majoritatea modelelor mai vechi sunt detonate la un contact. Modelele mai noi pot fi detonate pe baza modificărilor de presiune, a sunetelor sau a undelor magnetice produse de un obiect care se apropie.
Minele mai vechi și mai puțin sofisticate pot provoca daune semnificative, deși depinde de dimensiunea și de apropierea lor de țintă.
Minele mai noi și mai puternice pot provoca numeroase daune unei nave din cauza undelor de șoc pe care le produc sau prin jetul de bule.
Cele patru mine rătăcite, detectate în Marea Neagră până acum au fost mine de contact
Eficacitatea uriașă a minelor navale a fost demonstrată în 1988, când fregata USS Samuel B. Roberts a Marinei SUA a lovit o mină iraniană în Golful Persic. Fregata a fost la un pas să se scufunde. Reparațiile au durat șase luni și au costat aproape 90 de milioane de dolari.
Toate cele patru mine rătăcite, detectate în Marea Neagră până acum au fost mine de contact. Se pare că este vorba de aşa-numite mine ancorate, care seamănă cu nişte geamanduri. Ele nu plutesc însă la suprafaţa mării, ci dedesubt. O ancoră fixează sub apă mina capabilă să plutească cu ajutorul unui cablu de sârmă, astfel încât să nu poată fi văzută. La contactul cu coca unei nave, mina explodează.
Nu este clar dacă cele patru mine au aparținut Ucrainei sau Rusiei. Fiecare parte a lansat acuzații împotriva celeilalte. La jumătatea lunii martie, în Marea Neagră existau peste 400 de mine, potrivit unui aviz de navigație rusesc, aproximativ 10 dintre ele fiind deja în derivă.
Sarcina devine și mai dificilă dacă zona în care trebuie căutate
Localizarea și dezactivarea minelor navale, în special a celor moderne, este o provocare care necesită adesea coordonarea între mijloacele aeriene și cele navale. Sarcina devine și mai dificilă dacă zona în care trebuie căutate este mare iar prezența minelor este incertă.
Cea mai comună și mai sigură metodă de localizare a minelor este cu ajutorul navelor de vânătoare de mine sau a aeronavelor echipate cu sonare de înaltă fidelitate. Pentru a minimaliza riscul declanșării unei mine, navele de vânătoare de mine sunt proiectate să aibă o amprentă magnetică și acustică scăzută.
Odată localizată o mină, aceasta poate fi dezactivată printr-o explozie controlată efectuată de o echipă de scufundători sau, în unele cazuri, de vehicule subacvatice operate de la distanță.
