În 2011, problemele anterioare ale sectorului bancar s-au acutizat. Astfel, poziția financiară a multor bănci a devenit mai dificilă în 2011, unele dintre ele fiind nevoite să absoarbă pierderi semnificative în urma crizei datoriilor suverane. Acum băncile trebuie să recâștige încrederea piețelor și publicului, să absoarbă noi cerințe de reglementare, cum ar fi Basel III, să reducă din costuri, să se concentreze pe activitatea de bază și să crească creditarea, asigurând în același timp un echilibru între risc și câștig. De asemenea, Basel III va cere băncilor creșterea semnificativă și îmbunătățirea calității capitalului, fiind nevoite în același timp să fie mai active în găsirea de oportunitati de creditare prudente atât pentru interesele lor, cât și pentru a promova creșterea economică.

În ciuda tuturor problemelor și incertitudinilor care înconjoară sistemul bancar european, studiul KPMG dezvăluie că băncile menționate au raportat în continuare profit cumulat în anul 2011. Totuși, numai cinci dintre acestea au înregistrat creștere de profit, iar trei au avut pierderi în special datorită deprecierilor de fond comercial și active intangibile (generate de achiziții din trecut), precum și datorită costurilor aferente crizei datoriilor suverane. Trebuie menționat că, împreună, cele 15 instituții financiare au raportat creanțe cu impozitul amânat cumulate de 93,7 miliarde euro în bilanțurile lor care ar trebui să reflecte o perspectivă pozitivă a acestor banci în sensul că așteaptă profituri viitoare taxabile de cel puțin 450 miliarde euro.
De la începutul crizei financiare, ratele de rentabilitate a capitalurilor s-au redus semnificativ pentru toate aceste bănci. O tendință clară urmată de cele mai de succes instituții a fost diversificarea portofoliilor, aceste bănci operand de asemenea și în piețele emergente. Cea mai profitabilă bancă în termeni de rentabilitate a capitalurilor este diversificată geografic, aflându-se și pe piețele din Asia, Africa și Orientul Mijlociu, cu o expunere relativ mai mică decât în piețele din SUA, UK și Europa.
Un alt subiect important pentru managementul băncilor, capitalul, a crescut cu 200 miliarde euro sau 54% pentru băncile cuprinse în studiu pe parcursul ultimilor trei ani, în timp ce noile cerințe de reglementare privind lichiditatea, având în vedere iminența aplicării Basel III transpus în CRD 4, vor solicita schimbarea politicilor de finanțare de la finanțarea pe termen scurt și fără garanții la finanțarea stabilă pe termen lung și cu garanții.

Situația externă se reflect în cea a băncilor subsidiare din România

Șerban Toader, senior partner al KPMG în România, subliniază că prioritățile pe care le întâlnim la majoritatea băncilor românești sunt aliniate la cele europene, și anume: concentrarea pe activitățile de bază, administrarea costurilor, construirea de produse bancare simple și orientate către client, adaptarea la noile cerințe de reglementare în timp ce asigură concomitent și nevoile acționarilor.

La rândul său, Cezar Furtună, partner în Departamentul de Servicii Financiare al KPMG în România explică: “Sectorul bancar românesc s-a dovedit a fi destul de solid în anul trecut, în ciuda contextului economic național și internațional dificil. Pe partea reglementară, băncile din România au reușit cu succes tranziția la IFRS ca bază de raportare financiară statutară începând cu ianuarie 2012 și se concentrează acum pe analiza impactului și implementarea cerințelor Basel III, care va fi aplicat cel mai probabil începand cu 1 ianuarie 2013. Analiza noastră preliminară, a performanței băncilor romanești pe baza situațiilor financiare IFRS publicate pentru anul 2011, arată că rentabilitatea capitalurilor pentru întreg sistemul bancar românesc s-a situat sub 3%, adică cu 50% mai puțin decât în 2010 când rentabilitatea financiară a fost în jurul a 6%”. Principalul factor care a dus la performanța scăzută a acestora a fost reducerea rentabilității activelor, o consecință oarecum așteptată luând în considerare randamentul mai scăzut al alternativelor investiționale pe care le au băncile în acest context economic incert.
Din punctul de vedere al dezvoltarii afacerilor, este foarte probabil ca performanța și creșterea băncilor să fie afectate în mod semnificativ de criza datoriei suverane din zona euro dacă efectul de contagiune se va extinde și mai mult în România. Cezar Furtună atrage atenția că, o altă provocare este existența unui număr mai mare de bănci străine care își reconsideră operațiunile bancare din România ca nefiind parte din operațiunile de bază ale grupului și fie decid să se retragă de pe piața românească, fie planifică să-și reducă semnificativ bilanțurile, ducând la modificări în structura acționariatului și în potențiale consolidări în sectorul bancar românesc.