pentru „invadatori” – investitorii straini. Deschiderea are loc in dublu sens, pentru ca si Organizatia Mondiala a Comertului a ridicat restrictii importante asupra cotelor Chinei la comertul mondial. Comparand beneficiile cu pericolele, balanta nu inclina neaparat in favoarea Vestului.Anul 2004 a marcat intrarea Chinei in randul marilor puteri economice mondiale. Ea a devenit cel mai mare producator mondial de otel, cupru, ciment si aluminiu, in conditiile in care in anii ’90 era unul dintre cei mai mari importatori pe aceste piete. Rata de crestere a PIB a depasit estimarile de 8,5% si reprezinta cel mai ridicat nivel din ultimii opt ani, iar investitiile in active au crescut cu 25,8%, sub nivelul din 2003, dar peste nivelul planificat. Pare paradoxal, dar in aceasta conjunctura infloritoare, obiectivul declarat al guvernului chinez este limitarea cresterii economice. Pericolele sunt vulnerabilitatea pietei autohtone la lovituri speculative si dezechilibrarea pietei mondiale, prin reducerile dramatice de pret, cauzate de surplusurile de productie exportate de China. Acest demers guvernamental esueaza lamentabil, intrucat masurile regionale nu se armonizeaza intre ele si, de asemenea, pentru ca in China falsificarea datelor statistice de catre oficiali este o practica obisnuita. Exista chiar suspiciuni ca si aceste date reflecta o crestere mai mica decat cea reala.In aceste conditii, intrebarea este daca societatea chineza este una de consum sau una orientata spre productie. Cert este ca Occidentul cumpara din China mai mult decat vinde, pentru ca balanta comerciala are un surplus de 3% din PIB. Exporturile sunt intr-o permanenta crestere, pe masura formarii de capitaluri fixe si in pas cu investitiile straine directe. Echipamentele si masinile industriale constituie peste 60% din exporturile chinezesti, urmate de textile. Destinatiile principale sunt, in ordine: Statele Unite, dragonii asiatici si Germania. Atractia Chinei tine de dimensiunea pietei, care in sens antreprenorial inseamna numarul potentialilor clienti. Cifrele absolute suna extraordinar pentru manager, dar gandirea de business chinezeasca este pe termen lung. Deschiderea inseamna, in primul rand, posibilitatea de perfectionare. In ultimul deceniu, s-au vazut rezultatele acestei strategii, pentru ca China a reusit sa aduca in topul primelor 500 de mari companii mai mult de zece organizatii.Decizia de a construi multinationale a fost politica, la fel ca si cea de a permite patrunderea pe piata nationala a multinationalelor occidentale, in vederea unei cresteri rapide. Firmele care au o pozitie consolidata pe piata chinezeasca sunt cele care se aventureaza in competitia globala, si nume precum Huawei (telecomunicatii) Haier (electrocasnice), Lenovo (computere) sau Baosteel (aluminiu) se vor auzi din ce in ce mai des. Ele ataca in principal pietele segmentate, cu competitie fragila, iar strategia lor este de a vinde ieftin. Haier a reusit sa isi construiasca in acest mod o cota de 20-70% la cele mai multe categorii de aparate electrocasnice pe pietele nationale unde este prezenta. Cifra de afaceri realizata de Haier in afara Chinei este de este de un miliard de dolari si vine din 100 de tari. Foarte ambitioasa, Shanhai Automotive Industry tinteste sa ajunga printre primele sase companii din lume pana in 2020, iar Huawei, activa in telecomunicatii, a investit mai cu seama in Europa, unde a reusit sa ofere echipamente de telecomunicatii cu pana la 30% mai ieftine decat competitorii. Investitiile pe ansamblu sunt destul de modeste – 2,9 miliarde de USD – dar se preconizeaza cresteri. In Europa, se deschid fabrici pentru a avea acces la piata UE. Fabricile sunt automatizate, au putini angajati si o importanta strategica. Europa Centrala si de Est reprezinta are o mare sansa in atragerea capitalurilor straine. Veniturile mici si piata producatorilor inca slabe, precum si viitorul in Uniunea Europeana, reprezinta conditii excelente de dezvoltare.Cu toate acestea, managementul acestor companii este inconsistent si opac. Guvernul le acorda o serie intreaga de facilitati, cum ar fi reduceri de taxe, terenuri, fonduri prin intermediul bancilor de stat, dar controlul politic le impiedica o crestere durabila. Investitiile in cercetare sunt reduse sau lipsesc, iar cooperarile sau fuziunile sunt excluse, controlul fiind de fapt cel al statului chinez. Prin urmare, nu vom vedea prea curand inovatii din punct de vedere managerial precum cele din Japonia sau inventii precum cele americane, din partea transnationalelor chineze, pentru ca avantajul lor competitiv este exclusiv pretul redus.

Jocuri strategice
India si China vor sa colaboreze pe piata petroliera
Una dintre cele mai intense rivalitati din Asia are loc intre India si China pe piata petroliera. Ambele au economii ce se dezvolta rapid si un consum energetic enorm si, de asemenea, ambele cauta rezerve de petrol pe termen lung. Ministrul indian al petrolului vrea insa sa inceteze rivalitatile si propune o cooperare a marilor importatori de petrol. China, Coreea de Sud si Japonia sunt vizate pentru cooperare atat in procurarea de petrol, cat si pentru atragerea de investitii in domeniu. La intalnirea care a avut loc pe 24 ianuarie, s-au discutat premisele formarii acestui bloc energetic, dar s-a realizat, de asemenea, si o apropiere deosebita a relatiilor diplomatice intre China si India. Aceste doua tari ar putea sa ajunga mai repede la un consens, intrucat coopereaza deja pe campurile petroliere din Sudan, iar in Rusia, interesele celor doua se vor intalni din nou. India’s Oil & Gas Co. doreste sa cumpere 20% din Yugansk, o proprietate Rosnef cu care China intentioneaza si ea sa incheie un acord de sase miliarde dolari pentru un contract de livrare pe termen lung. India importa 70% din petrolul sau, iar China, desi in prezent importa numai 40%, pe fondul reducerii zacamintelor, ar putea ajunge la 75% in 20025. In aceste conditii, chiar o colaborare bilaterala ar schimba regulile pe piata petrolului.

Lupta in retailul chinezesc
In decembrie 2004, China a relaxat restrictiile privind retailerii straini, inclusiv limitarea zonelor geografice pentru amplasarea magazinelor. Prin aceasta deschidere, se declanseaza o lupta stransa pe aceasta piata si o accelerare importanta a ritmului de dezvoltare a investitiilor straine in comert, in general. In prezent, in topul primelor 20 de lanturi de hipermarketuri, companiile chinezesti sunt fruntase, dar si Carrefour, METRO si Wal-Mart. Carrefour se afla pe pozitia a cincea, cu o cifra de vanzari de 1,623 miliarde dolari, destul de modesta fata de cea a liderului – aproape sase miliarde de dolari. Cu toate acestea, francezii sunt mandrii ca se afla cu mai mult de zece locuri inaintea celorlalti retaileri straini si tintesc catre varful topului. Spatiozitatea, oferta de produse diversificata si gradul de confort pe care il ofera hipermarketurile straine fata de cele chinezesti sunt atuurile ce atrag cumparatorii, si mai putin preturile care, conform unui sondaj AC Nielsen, sunt abia pe locul sase. De toate acestea, precum si de strategiile de management profesioniste sau personalul format vor profita insa si hypermarketurile autohtone, care isi vor pastra suprematia. Conform profesorilor de economie de la Universitatea din Beijing, nu este acceptabil ca lanturilor straine sa li se permita dominatia clasamentului.