Comisia Europeana, condusa la acel moment de Romano Prodi, le-a acceptat ca finalizate doar daca Romania isi va fi luat angajamente concrete serioase. Aceasta se petrecea cu mai bine de jumatate de an in urma. Intre timp, puterea de la Bucuresti s-a schimbat, ca urmare a alegerilor generale, iar componenta Comisiei Europene s-a modificat de asemenea, in urma expirarii mandatului echipei Prodi. Au ramas insa valabile, in ciuda schimbarilor de tot felul, angajamentele Guvernului roman, indiferent de numele celui care il conduce si de culorile politice ale celor care il alcatuiesc. Sau, cel putin asa a crezut Comisia Europeana. Recent, a avut loc o prima monitorizare a indeplinirii angajamentelor asumate in domeniul extrem de sensibil al politicii de concurenta, in special al acordarii ajutoarelor de stat. Daca unica sursa de informare despre concluziile la care a ajuns comisarul european insarcinat cu aceasta misiune, Neelie Kroes, ar fi fost Guvernul roman, opinia publica ar fi aflat ca „… aceasta (n.red. Neelie Kroes) a apreciat progresele realizate de partea romana in imbunatatirea capacitatii administrative a Consiliului Concurentei si a institutiilor furnizoare de ajutor de stat. Comisarul european a subliniat necesitatea ca Romania sa continue eforturile in aceasta directie“. Din fericire, comisarii europeni nu lucreaza in traditia romaneasca a eludarii grosolane a realitatii, asa ca Neelie Kroes a transmis poporului roman si autoritatilor de la Bucuresti un cu totul alt mesaj, ce denota ca in lunile care au trecut de la incheierea negocierilor de aderare, responsabilii cu politica de concurenta nu si-au vazut de treaba. Comisarul pentru Concurenta a spus ca daca ar fi sa-si scrie acum raportul de evaluare a progreselor facute, aceasta ar fi negativ si ar atrage dupa sine propunerea amanarii aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. Si tot Neelie Kroes s-a declarat satula de invinuirile reciproce pe care si le adreseaza puterea si opozitia, afirmand ca pentru Comisia Europeana nu are importanta cine a promis si cine trebuie sa tina promisiunile.Pierzand increderea Comisiei, pierdem un aliatDe data aceasta, nu mai este vorba despre ideile preconcepute ale unor parlamentarit europeni, nici despre idiosincraziile acelor cetateni ai statelor membre ce se declara deschis impotriva aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. Nimeni nu mai poate da vina pe elementul subiectiv. De data aceasta, se pune strict problema onorarii unor promisiuni concrete, cuantificabile si realizabile. Exista, bineinteles, rezerva, alimentata de declaratiile post-investire ale presedintelui Romaniei, ca aceste angajamente, asa cum au fost ele concepute si planificate in timp, sunt imposibil de indeplinit de catre Romania. Chiar daca acesta este adevarul, Romania ar trebui macar sa arate ca incearca.
Angajamentele neonorate
Incheierea negocierilor de aderare dintre Romania si Comisia Europeana la capitolul Concurenta s-a facut pe cuvant. Noi am promis, iar ei ne-au crezut. Au trecut de atunci mai bine de sase luni de zile, timp in care, clasa politica romaneasca a considerat ca fiind prioritati nu angajamentele fata de Uniunea Europeana, ci luptele politice interne si demolarea adversarilor.
Iata cum arata angajamentele neonorate din domeniul politicii ajutoarelor de stat:
• „Romania va asigura, prin Consiliul Concurentei, un control real al potentialelor ajutoare de stat, inclusiv in ceea ce priveste reesalonarea obligatiilor din domeniul fiscal, social, energetic.“
• „Romania isi va intari, fara intarziere, mecanismele de monitorizare a ajutoarelor de stat. Romania va monitoriza in mod adecvat, atat ajutoarele de stat, cat si politica antitrust“.
• Romania va continua sa aloce „Consiliului Concurentei mijloace financiare adecvate si resurse umane calificate“.
