Poveştile auzite cel mai des sunt despre oameni cu o mulţime de datorii, iar lumea tinde să îi uite pe cei care sunt precoupaţi să se descotorosească pe cât mai repede de obligaţii, spune Charles Hugh Smith, autor al blogului cu profil financiar Of Two Minds. El aduce în discuţie existenţa unor categorii de oameni care la un moment dat îşi asumă credite, dar care apreciază că datoriile sunt mai degrabă un rău necesar la un anumit moment. Ca atare, ei fac eforturi să scape cât mai repede de împrumuturile contractate în trecut, chiar dacă aceasta cere sacrificii semnificative.

Smith menţionează trei categorii de oameni obsedaţi de reducerea datoriilor, fiecare dintre acestea având propria motivaţie:

  1. Oameni a căror valori culturale sau familiale îi fac să evite împrumuturile sau să se le fie frică de datorii;
  2. Oameni care în trecut au fost striviţi de datorii şi refuză să mai repete experienţa;
  3. Persoane care percep datoria ca un instrument de opresiune, control şi exploatare;
  4. Oameni care înţeleg că plătirea datoriei este cel mai uşor mijloc de a obţine un randament cu risc zero pentru banii lor (spre exemplu, dacă au dobândă de 12% la cardul de credit, achitarea ei este echivalentul a avea un câştig de 12% din proprii tăi bani).

 

Spre deosebire de datornici, persoanele care caută rambursarea cât mai rapidă a împrumuturilor sunt mai puţin popularizate de media, observă blogger-ul economic american, el însuşi rezident în Filipine în căutarea unui trai cât mai ieftin. El are şi o explicaţie pentru aceasta: întreg sistemul financiar este dependent de existenţa unor cantităţi cât mai mari de bani-credit.

Ceea ce este obligaţie de plată pentru cineva, este deţinere pentru altcineva. De la marii investitori până la companiile de asigurări şi fondurile de pensii, toţi jucătorii importanţi din pieţele financiare sunt deţinători de instrumente de credit, ele însele având la bază împrumuturi asumate de diverşi actori din economie.

Băncile, în primul rând, capătă o pondere mai mare în societate atunci când activele lor (covârşitor obligaţii de plată ale unor terţi) sunt mai mari. Dimensiunea veniturilor lor depinde de numărul de oameni şi de companii dispuşi să îşi asume noi şi noi împrumuturi. Instituţiile de credit ne vor cât mai îndatoraţi.

Cei care vor pot, însă, ieşi de sub povara datoriilor, chiar dacă acest proces este dificil şi dureros, spune Smith. El completează că ştie cazuri în care imigranţi în SUA reuşeau să-şi achite un credit ipotecar pe 30 de ani în numai patru ani, ceea ce arată cât de mare poate fi determinarea celor care chiar vor să scape de datorii. Care este reţeta de achitare accelerată?

  1. Fiecare membru al familie cu vârsta peste 16 ani muncea.
  2. Veniturile fiecăruia mergeau într-o anumită proporţie către plata ipotecii.
  3. Niciun ban nu era risipit electrocasnice inutile, haine noi, mese la restaurant, vacanţe costisitoare, etc.

 

Sunt aşadar oameni care la un moment dat al vieţii îşi asumă credite, dar pe care caută să le ramburseze cât mai repede. „Da, am datorii şi voi face tot ce este în puterea mea să le plătesc pe cât de curând posibil. Aceasta este tot ce pot face, dar este important să o fac începând chiar de acum”, îşi spun ei.