Printr-o selecție de articole de colecție, infoactual.ro ne demonstrează că faimoasa zicală „istoria se repetă” este reală.

„În timp ce sportivii sezonului cald se restrâng în sălile oraşelor, sportivii iernii se avântă spre înălţimi. Acolo, încă din toamnă, s a pregătit totul pentru ei.

S’au construit şi s-au reparat cabane, au fost transportate alimente, s’au croit pârtii noi, asigurându-se şi în asprul climat de munte condiţiile bune de activitate sportivă şi de odihnă celor care au venit aici să-şi sporească forţele de muncă”, scrie în articolul „Iarna la munte” al Revistei Flacăra din 1954.

„Freamătul marilor concursuri de schi e cunoscut acum pârtiilor de pe Straja”

„Şi ei sunt anul acesta mai mulţi ca altădată. Miilor de tineri care au cunoscut schiul anul trecut în complexul G.M.A., celor 20.000 de sportivi ai satelor care s-au întrecut în spartachiadă, celor ti.(XI) de participanţi la campionatele R.P.R. şi celor 2.000 de juniori li s’au adăugat şi li se adaugă alte zeci de mii de tineri care prin schi învaţă să îndrăgească munţii şi cabanele.

Schiorii fruntaşi au ieşit şi ei din bârlogul Postăvarului şi al Bucegilor şi merg în centrele muncitoreşti din regiunile de munte. Freamătul marilor concursuri de schi e cunoscut acum pârtiilor de pe „Straja“ ale minerilor din Valea Jiului, pârtiilor de la Vatra Dornei, celor de la Baia Mare şi Băişoara inaugurate anul acesta, celor de la Sinaia şi altora.

La Miercurea Ciuc, la Păltiniş, la Predeal, Buşteni şi în multe alte localităţi, cei tineri se străduiesc să înveţe ca să ajungă cât mai curând în rândurile, astăzi încă destul de rare, ale celor mai buni săritori.

Trambuline mari şi mici oferă tinerilor iubitori ai săriturilor posibilitatea frumoaselor şi îndrăzneţelor lor încercări. Dar vorbind de munte şi de schi putem uita oare Poiana Stalin (n.r. Poiana Brașov) şi Borşa Maramureşului? Desigur că nu.

Poiana Stalin este doar centrul celor mai mari concursuri şi locul de muncă intensă al celor mai buni, din care vor fi aleşi solii sportului nostru de iarnă în întrecerile internaţionale, iar Borşa este visul de câţiva ani al schiorilor noştri. Şi aici, pentru iarna lui 1954 s’au făcut pregătiri.

Pârtiilor existente dela Poiana li s’au adus modificări devenind cu adevărat pretenţioase. Altele noi s’au tăiat de pe Piscul Ruia şi sub linia telefericului, completând minunatul combinat dela poalele Postăvarului. Hopurile presărate peste tot, virajele iuţi şi grele fac ca nivelul tehnic al celor mai buni schiori să se ridice peste plafonul atins în ultimii ani”, scrie în revista respectivă.

„Schiul nu este însă numai un sport de întrecere”

„Schiul nu este însă numai un sport de întrecere. Prin calităţile lui, prin mediul în care îşi desfăşoară activitatea, prin frumuseţile care le oferă ochiului, el este un minunat mijloc de recreare pentru oamenii muncii, de cunoaştere a frumuseţilor patriei noastre.

Acestor oameni schiul le oferă atmosfera înălţimilor cu aerul rece şi pur, le oferă posibilitatea de a înfrunta voiniceşte vârfurile cele mai semeţe ale munţilor noştri. Pentru cei care la capătul unei săptămâni de muncă intensă simt nevoia unei reîmprospătări fizice, a unei destinderi morale, o excursie la munte este o încântare şi o necesitate.

Cu excursiile organizate de C.C.S. mii de oameni ai muncii din mediul oraşelor pornesc, în fiecare săptămână, spre zăpezile care încununează piscurile. Staţiunile de odihnă de altitudine, mai multe decât în anul trecut, sunt puse în întregime la dispoziţia celor ce vor să-şi petreacă concediul de odihnă făcând schi.

Poiana Mărului, de la poalele Ţarcului şi Muntele Mic, Păltinişul Sibiului, Lacul Roşu şi Borsecul găzduesc acum pe oamenii muncii şi le oferă posibilitatea de a face minunate plimbări pe creste împădurite, cărora iarna le-a dat podoaba albă a zăpezii.

Alături de schiori, în munţii patriei noastre, dar nu sus pe creste, ci mai către poalele lor, alţi sportivi ai iernii şi-au început activitatea. Încă din noembrie,  fie apa încremenită, ca de sticlă, a lacului Bâlea din munţii Făgăraş, hocheiştii de la C.C.A. au început să deseneze cu patinele linii albe de aleasă îndemânare”, scrie în articolul respectiv.