Paradoxul economiei românești: două treimi din venituri sunt generate de mai puțin de 1% dintre companii

În cei peste 20 de ani de experiență în analiza datelor economice, această concentrare extremă reprezintă una dintre cele mai îngrijorătoare tendințe pe care le-am documentat. Ea nu este doar o curiozitate statistică, ci simptomul unei structuri economice fragile, în care marea majoritate a companiilor supraviețuiește la limita subzistenței financiare.

Anatomia unei economii dezechilibrate

Cifrele oficiale pentru 2024 (așa cum au fost acestea colectate în platforma noastră până la 05.07.2025) dezvăluie o realitate care ar trebui să ne îngrijoreze. Din cele 726.125 de companii care au raportat venituri sau cifră de afaceri mai mare de zero, distribuția este profund asimetrică :

Clasificarea acestora se face în funcție de pragurile de venituri:

• Microîntreprinderi: venituri sub 100.000 euro (aproximativ 500.000 lei)
• Companii mici: venituri între 100.000 euro și 1 milion euro (500.000 – 5 milioane lei)
• Companii mijlocii: venituri între 1 milion și 10 milioane euro (5 – 50 milioane lei)
• Companii mari: venituri peste 10 milioane euro (aproximativ 50 milioane lei)

Din analiza acestor cifre rezultă un contrast puternic și îngrijorător: o firmă mare are în medie venituri de peste 100 de milioane de lei, în timp ce o firmă micro înregistrează în medie puțin peste 110.000 lei anual. Pentru a pune în perspectivă acest dezechilibru: salariul brut mediu pe economie a fost în 2024 de aproximativ 7.500 lei/lună (90.000 lei/an), ceea ce înseamnă că veniturile unei companii micro abia acoperă cheltuielile salariale brute ale unui singur angajat.

Implicațiile sunt dramatice

Aproape 70% dintre companiile din universul economic românesc se află în categoria micro (sub pragul de 100.000 euro venituri anuale), ceea ce înseamnă că o proporție covârșitoare de firme funcționează cu o capacitate financiară extrem de limitată. Majoritatea acestor microîntreprinderi, cu o mediană de doar 112 mii lei (circa 22.400 euro), se situează cu mult sub pragul maxim al categoriei lor.

În absența unor venituri solide, perspectivele de creștere, investiție și dezvoltare rămân blocate pentru majoritatea acestor firme. Un contrast și mai izbitor: companiile mari generează în medie de aproape 1.000 de ori mai multe venituri decât microîntreprinderile, concentrând două treimi din economia națională în mâinile a mai puțin de 7.000 de companii.

Zona gri: companiile fantomă care complică colectarea fiscală

Dincolo de această concentrare, sistemul economic românesc ascunde și o vulnerabilitate administrativă majoră. Conform datelor oferite de Registrul Comerțului, în România sunt înregistrate aproximativ 1,27 milioane de companii active, însă doar puțin peste 900.000 au depus bilanțul aferent anului 2024. Dintre acestea, peste 170.000 nu au raportat nici venituri, nici cifră de afaceri. Practic, circa 540.000 de companii (mai bine de 42% din totalul celor active, conform RECOM) se află în ”zona gri”.

Această „zonă gri” – companii cu existență legală, dar fără activitate declarată – nu doar că distorsionează statisticile, dar forțează ANAF să își risipească resursele limitate pe entități economice practic inexistente. Din experiența noastră în procesarea datelor oficiale pentru AlertăCUI, am identificat că aceste companii inactive economic generează „zgomot” în analizele de risc și complică semnificativ eforturile de analiză macro sau de due diligence pentru partenerii comerciali. În lipsa unor măsuri de curățare administrativă a registrului și de clarificare a obligațiilor fiscale pentru aceste entități, instituțiile de colectare sunt puse în situația de a direcționa resurse limitate către companii fără activitate economică reală.

Soluția: un sistem automatizat de suspendare temporară sau radiere pentru companiile inactive timp de mai mult de doi ani consecutivi, eliberând astfel resurse administrative prețioase pentru focalizarea pe companiile cu activitate efectivă.

Trei strategii diferențiate pentru o fiscalitate inteligentă

Polarizarea economică impune o abordare segmentată, adaptată specificului fiecărei categorii de firme:

Pentru microîntreprinderi: simplificare și educație fiscală

Având în vedere că reprezintă aproximativ 70% din totalul companiilor care au raportat activitate economică în 2024, microîntreprinderile necesită o abordare strategică specifică. Paradoxul actual: costurile de administrare fiscală pentru aceste firme (verificări, raportări, procesare) depășesc adesea contribuția efectivă. Dacă media veniturilor unei microîntreprinderi este de circa 110.000 lei, iar impozitul aplicabil (1%) generează 1.100 lei/an, costul estimat pentru procesarea fiscală, raportare, verificare, administrare și interacțiune cu instituțiile publice depășește adesea această sumă.

Propuneri concrete:

• Continuarea simplificării raportării contabile și fiscale, completată cu introducerea unor stimulente fiscale reale pentru reinvestirea profiturilor
• Compensarea dezavantajului actual față de firmele plătitoare de impozit pe profit (acestea nu beneficiază de deduceri pentru investiții, deoarece impozitarea pe venit nu ține cont de costuri sau amortizări)
• Implementarea unui sistem de conformare digitală asistată, alături de educație fiscală practică pentru antreprenori

Pentru IMM-uri: sprijin pentru scalare și capitalizare

Acest segment reprezintă cea mai valoroasă resursă pentru creșterea economică sustenabilă, având atât potențialul de a genera valoare adăugată, cât și flexibilitatea necesară adaptării rapide. Din interacțiunile cu sute de antreprenori prin platforma AlertăCUI și din experiența mea din sectorul financiar și lucrul cu fondurile nerambursabile, cred că statul român ar putea sprijini dezvoltarea acestui segment printr-o combinație coerentă de măsuri:

Măsurile cheie:

• Extinderea accesului la credit prin instrumente de garantare publică mai dinamice și crearea unor produse de finanțare adaptate specific nevoilor IMM-urilor în faza de creștere
• Scheme de cofinanțare pentru digitalizare, eficiență energetică și formare profesională care să fie ușor accesibile și să aibă un grad de predictibilitate ridicat , pentru a permite antreprenorilor planificarea pe termen mediu.
• Trecerea la statutul de plătitor de impozit pe profit ar trebui însoțită de măsuri compensatorii, cum ar fi deductibilități mai largi pentru investiții, stimulente pentru capitalizare și scutiri temporare în cazul reinvestirii profiturilor. Acest tip de sprijin țintit ar încuraja firmele să crească, fără a le penaliza fiscal în momentele decisive ale dezvoltării.

Pentru companiile mari: parteneriat fiscal activ

Având în vedere gradul ridicat de concentrare a veniturilor naționale în jurul acestui segment (67,2% din totalul veniturilor în doar 6.560 de companii), este esențial ca statul român să mențină un dialog activ și permanent cu aceste entități. Conformitatea fiscală în rândul firmelor mari nu trebuie tratată exclusiv prin prisma controalelor, ci printr-o colaborare instituționalizată.

Schimbarea de paradigmă necesară:

• Dialog instituționalizat permanent între ANAF și marile companii pentru prevenirea erorilor și clarificarea interpretărilor legislative, asigurând transparență în raportare
• Controale mai bine direcționate, bazate pe analiză de risc solidă și indicatori de comportament fiscal, nu aplicate arbitrar sau formal
• Transformarea acestor companii din simpli contribuabili în parteneri activi ai statului în efortul de echilibrare bugetară

Criza bugetară amplifică urgența reformei

În timp ce structura economiei rămâne dezechilibrată, România se confruntă cu o deteriorare accentuată a situației bugetare. Potrivit prognozelor publicate în vara lui 2025:

• Comisia Europeană estimează un deficit de 8,6% din PIB în 2025
• Consiliul Fiscal și agențiile de rating prognozează un nivel între 7,5% și 7,8%, în scenariul aplicării unor măsuri corective
• Execuția bugetară pe primele 5 luni ale anului confirmă o dinamică negativă, cu un deficit – calculat după încasările și plățile efective ale statului – deja peste 8,5% din PIB

Această combinație de dezechilibru fiscal sever și bază economică fragilă face ca România să fie expusă la riscuri multiple: suspendarea fondurilor europene, retrogradarea ratingului suveran, creșterea costurilor de finanțare și blocaje în derularea proiectelor publice.

Consecințele practice pentru mediul de afaceri se resimt deja sau se vor resimți concret în viața economică de zi cu zi:

• Instabilitatea legislativă și fiscală devine regulă: modificările bruște ale taxelor, contribuțiilor sau schemelor de sprijin îngreunează planificarea și creează un climat de neîncredere
• Într-un context marcat de presiuni asupra bugetului public și incertitudine macroeconomică, accesul la finanțări devine tot mai dificil – fie că vorbim de fonduri europene, garanții de stat sau credite bancare
• Companiile cu contracte publice s-ar putea confrunta în curând cu întârzieri cronice în rambursări, plăți întârziate sau chiar suspendate, afectând direct fluxul de lichidități

În acest mediu volatil, monitorizarea atentă a partenerilor de afaceri devine o necesitate strategică, nu doar o măsură de precauție. În dezvoltarea platformei AlertăCUI, am observat că firmele care monitorizează proactiv partenerii își reduc semnificativ expunerea la riscuri comerciale și reacționează mai rapid la primele semne de dificultate financiară. Într-un context în care multe companii funcționează cu marje minime de supraviețuire, capacitatea de a detecta timpuriu semnalele de risc poate face diferența între continuitatea unei afaceri și expunerea la pierderi semnificative.

Concluzii: de la fiscalitate de avarie la parteneriat strategic

România nu poate construi o economie modernă pe fundația actuală dezechilibrată. Fără o bază productivă solidă, fără companii care să genereze valoare și să contribuie semnificativ la buget, politicile publice rămân fără fundament. Iar în absența unei intervenții clare, riscul nu este doar fiscal. Este sistemic.

Pe acest fond tensionat, apare o nevoie urgentă de reechilibrare fiscală, dar și de consolidare a bazei de contribuabili activi. Fără o extindere a conformării voluntare și fără politici adaptate fiecărei categorii de firme, colectarea fiscală rămâne fragilă. Efortul de ajustare bugetară nu poate fi susținut doar prin măsuri punctuale de austeritate sau prin creșterea presiunii asupra contribuabililor existenți.

Calea înainte

Calea înainte presupune o abordare inteligentă, bazată pe transparență, colaborare instituțională și digitalizare accelerată. Este esențial ca autoritățile fiscale să cultive o relație activă și predictibilă cu segmentele de companii care concentrează ponderea semnificativă a veniturilor din economie – nu prin controale arbitrare sau campanii punitive, ci printr-un parteneriat fiscal matur, bazat pe încredere reciprocă și instrumente moderne de analiză.

Pe termen lung, o economie funcțională se construiește nu doar prin politici de creștere economică, ci și printr-o relație de încredere între stat și contribuabil, prin încurajarea transparenței și a responsabilității de ambele părți. România are nevoie de un nou pact de încredere între autorități și mediul privat, în care conformarea fiscală să nu fie impusă, ci construită împreună.

Doar astfel România poate spera să treacă de la o fiscalitate de avarie la un model de administrare coerent și eficient. Fără această reconstrucție, orice efort de redresare bugetară sau reformă structurală riscă să rămână blocat într-un cerc vicios de neîncredere, subfinanțare și stagnare.

Surse și metodologie

Datele utilizate în această analiză au fost colectate până la data de 05.07.2025 de pe site-ul Ministerului Finanțelor și procesate în cadrul platformei AlertăCUI, pe baza bilanțurilor depuse de companii pentru anul 2024.

Despre AlertăCUI

5 minute să îți protejezi afacerea. Gratuit.

În România, 42% din companiile „active” nu raportează fie niciun bilanț, fie niciun venit. Iar din cele care raportează, 70% supraviețuiesc cu resurse care abia acoperă salariul unui angajat. Cum îți alegi partenerii în acest peisaj imprevizibil?

AlertăCUI îți oferă răspunsul în timp real.

✓ Cont gratuit – monitorizezi până la  5 companii fără niciun cost
✓ Verificare instant – orice partener din România, oricând ai nevoie
✓ Alerte automate când partenerul tău intră în dificultate
✓ Date oficiale actualizate periodic din surse guvernamentale
✓ Zero obligații – testezi tot ce ai nevoie, fără card, fără contracte

Începe acum în 5 minute: Creează contul gratuit pe www.alertacui.ro și nu mai pierde bani din cauza partenerilor care „dispar” peste noapte.

Despre autoare

Antoaneta Pop este co-fondatoare a platformei AlertăCUI și specialistă în analiza companiilor și a riscurilor economice. Cu o experiență solidă în sectorul financiar și o viziune aplicată asupra dinamicii economiei românești, contribuie activ la transformarea datelor oficiale în informații utile pentru companii. Promotoare a transparenței și a conformării inteligente, scrie despre economie cu scopul de a ajuta antreprenorii să ia decizii mai bune, la timp.