Realitatea este că prețul locuințelor din capitala Germaniei este cu mult sub cel al apartamentelor din Paris, Londra sau Roma”, ne explică ghidul nostru, Ralf Wollheim, care ne plimbă la pas, până în fața Porții Brandenburg. Cunoaște orașul ca pe propriile buzunare. S-a născut în zona de vest și are încă proaspătă în minte perioada anterioară căderii zidului Berlinului.
”Uitați, doar această porțiune a mai rămas din zid. Restul, a fost dărâmat bucată cu bucată și vândut colecționarilor. Ceva mai încolo a fost punctul de control Charlie, unde era granița dintre vest și est. Astăzi a mai rămas bariera și ghereta în care stă un actor îmbrăcat în straie de soldat”, ne explică Wollheim.
Marile companii au rămas în vest
După 1989, odată cu decizia de a muta capitala țării de la Bonn la Berlin, dezvoltatorii imobiliari și agențiile de profil au început să-și refacă planurile de afaceri.
”Se vorbea, la acea vreme, de peste un milion de persoane care aveau să se mute în Berlin: funcționari ai instituțiilor guvernamentale, angajați ai marilor companii, oameni de afaceri etc. Realitatea a fost alta. Marile firme au rămas în orașele din vestul Germaniei. Costurile de relocare sunt prea mari și nu justifică transferul acestora în capitală. Singura care a decis să se mute a fost Siemens”, povestește Ralf Wollheim.
Mai mult chiar, în loc ca populația orașului să crească, anual părăsesc Berlinul circa 100.000 de persoane, care aleg să locuiască în zona rurală.
Pe de altă parte, multe din vechile fabrici au fost transformate în sedii pentru companiile IT, start-up-urile din domeniu fiind susținute financiar de statul german. De altfel, 80% din locurile de muncă din Electropolis, așa cum mai este denumit Berlin-ul, sunt în sfera serviciilor.
În drumul nostru prin oraș ajungem în fața Parlamentului național – Bundestag, unde zărim în imediata apropiere o clădire deasupra căreia flutură un steag, altfel decât cel negru, roșu și galben. Este ambasada Elveției, stat căruia i s-a făcut în repetate rânduri oferte tentante pentru a-și muta sediul ambasadei din apropierea clădirilor oficiale. Răspunsul a fost însă ”mulțumim, nu”.
Cât costă un apartament
”Prețurile au început încet, încet să crească. Am auzit că în unele zone care până acum erau mai puțin căutate au început să se vândă apartamente, ceea ce a mărit prețurile. Însă, în medie, dacă vrei să închiriezi o locuință, prețul este de 10 euro/mp”, detaliază ghidul.
De altfel, închirierea apartamentelor în regim hotelier a devenit o afacere rentabilă. Brigitte, recepționera unui astfel de bloc de închiriat ne-a explicat că pentru mulți dintre funcționarii sau angajații companiilor este mai simplu să închirieze o garsonieră sau un apartament.
”Stau în Berlin de luni până vineri, iar la sfârșit de săptămână pleacă acasă. De regulă, instituția sau compania le acoperă această cheltuială. Este mai ușor pentru ei decât să-și cumpere locuință, să o mobileze etc”, spune Brigitte. Acesta susține că, într-un bloc din apropierea Bundestag-ului, un apartament cu două camere, inclusiv serviciile de întreținere și curățenie, costă 1.500 de euro/lună.
Cei care doresc să devină proprietari pot alege din ofertele încă bogate ale agențiilor imobiliare. Prețurile variază de la 57.000 de euro pentru un apartament cu două camere, cu o suprafață de 50 mp, amplasat într-o zonă periferică, până la 280.000 de euro (apartament cu două camere, 112 mp) într-un cartier de lux.