Anunţul privind venirea China Development Bank pe plaiurile mioritice a fost făcut de ambasadorul României la Beijing, Doru Costea, într-un interviu acordat Agerpres.

‘Există un ‘cerc vicios’ în general între prezenţa băncilor şi prezenţa investiţiilor: raţionamentul cel mai des invocat este că băncile se justifică dacă investiţiile din ţara de unde provine banca sunt consistente. N-au cum să fie investiţii suficiente însă dacă instrumentul bancar nu există în teritoriu (…). Aşadar, oul sau găina? Depinde cum vrei să te uiţi. Cred că vom putea să asistăm la o evoluţie în paralel între venirea băncilor şi creşterea investiţiilor’, a spus Doru Costea.

În cazul în care oamenii de afaceri români ar opta pentru investiţii în China, ambasadorul spune că ei ar trebui să se orienteze către sectoarele în care sunt competitivi. ‘Urbanism, dezvoltarea agriculturii, gestionarea resurselor de apă – domenii de sensibilitate şi de interes special pentru China, unde acceptă pe oricine poate să le fie util. Noi trebuie să facem cunoscut ceea ce ştim noi să facem’, a afirmat Doru Costea, admiţând însă că România poate contribui mai degrabă cu know-how, în timp ce resursele ar trebui să fie asigurate de partea chineză.

AGERPRES:
Există bănci sau companii chineze care ar urma să investească în România?

Doru Costea: Sigur că da. Există companii cu un proiect care este aproape de stadiul finalizării, pentru a trece la etapa de execuţie. Este proiectul centralei de la Rovinari, despre care vorbim de mai multă vreme. Aici aş dori să amintesc despre un lucru aproape elementar, dar care uneori e omis: un proiect de investiţii consistent, mai ales de genul celui de la Rovinari, care este aproape un miliard de dolari, nu-i un proiect care se face într-o lună şi nici ceva care se studiază în trei săptămâni. Are nevoie de timp. Acest timp este necesar pentru ca proiectul, odată demarat, să se desfăşoare în condiţii cât mai ferite de asperităţi sau de blocaje. Complexitatea lui generează, evident, probleme. Ambele părţi acţionează ca să rezolve problemele. Din cauza aceasta, vorbim de foarte multă vreme despre proiectul acesta, îl singularizăm şi vom mai vorbi încă multă vreme până se va încheia. E un proiect care durează probabil doi-trei-patru ani, până se va finaliza.

La fel, în privinţa proiectului hidrocentralei prin pompare de la Tarniţa, care este o investiţie mai mare decât cea de la Rovinari. Mai avem proiectul autostrăzii Craiova-Piteşti, unde s-a calificat o companie chineză şi care este în faza discuţiilor dialogului competitiv pentru clarificarea ofertei.

A fost semnat în iulie un protocol de cooperare între Departamentul Infrastructură şi Investiţii Străine şi China Development Bank, un acord în virtutea căruia vor putea fi continuate sau demarate şi dezvoltate operaţiuni de finanţare a investiţiilor, China Development Bank fiind una dintre cele mai mari bănci ale lumii în momentul de faţă. Deci, am răspuns şi la întrebarea referitoare la bănci care să vină încoace.

AGERPRES: În ce orizont de timp ar putea să se realizeze acest lucru?

Doru Costea: Cred că ne putem gândi, cu prudenţa necesară, în următoarele două-trei luni. Dar aici ezit să fiu mai precis pentru că raţiunile pe care le are o instituţie de genul unei bănci în a acţiona într-un fel sau altul îi sunt cunoscute ei în primul rând. Ceea ce trebuie noi să facem, ca ambasadă, este să determinăm procesul de luare a deciziilor, urmând ca ei să decidă. Suntem convinşi că procesul se îndreaptă către direcţia pozitivă. Astfel nu-şi pierdeau vremea să studieze posibilitatea asta. Când şi cum va fi luată decizia depinde de ei.

Suntem optimişti, pentru că există un ‘cerc vicios’ în general între prezenţa băncilor şi prezenţa investiţiilor: raţionamentul cel mai des invocat este că băncile se justifică dacă investiţiile din ţara de unde provine banca sunt consistente. N-au cum să fie investiţii suficiente dacă instrumentul bancar nu există în teritoriu şi am folosit acest argument în discuţiile cu partenerii chinezi, noi dându-le un exemplu cunoscut de toată lumea, anume acela că una din primele operaţiuni investiţionale de la noi, din anii ’90, a fost înfiinţarea unei bănci olandeze în România, după care au urmat investiţiile. Cine este pe primul loc în investiţiile străine în România? Aşadar, oul sau găina? Depinde cum vrei să te uiţi şi la ou şi la găină. Cred că vom putea să asităm la o evoluţie în paralel între venirea băncilor şi creşterea investiţiilor.


Te-ar putea interesa și: