Domnia sa a deplâns indiferența de la vârful Comisiei Europene, față de soarta fermierilor europeni, argumentând acest lucru cu o mică istorioară unde povestea cum “Ieri, înainte de a pleca spre București, am avut un dialog cu primul consilier al lui Timmermans și al doamnei von der Leyen. Mi-a spus că ar trebui să renunț la afacerea din agricultură, fiindcă agricultura, așa cum o știm, este terminată”.

Mai mult, în continuarea alocuțiunii, domnul Thierry de l’Escaille i-a îndemnat pe fermierii prezenți la Conferința CFRO să meargă personal la Bruxelles, să-și susțină cauza: “S-a schimbat paradigma, iar noi, cei din organizațiile europene, deși suntem purtătorul vostru de mesaj, nu mai suntem luați în seamă. E necesar dialogul direct. Trebuie să veniți la Bruxelles, să-i convingeți pe decidenții de acolo că viitorul Europei nu poate fi doar al alimentelor foarte scumpe”

La prima vedere poate că nu înseamnă mare lucru aceste afirmații, dar citind printre cuvinte și coroborând cu alte evenimente petrecute de-a lungul ultimilor ani, putem ușor să înțelegem că în creuzetul bruxellez, s-a acceptat faptul că agricultura este o ramură care nu prezintă importanță în strategia de dezvoltare viitoare a Uniunii Europene, iar asta o afirmă un nume greu al mediului asociativ agricol european.

Această intervenție a președintelui ELO, m-a dus în mod ciudat, dar nu întâmplător, cu gândul la o poveste de prin anii 60, când în SUA au avut loc audierile lui Joshep Valachi, primul mafiot care a recunoscut existența mafiei americane și în special Cosa Nostra.

Poate vor fi cititori oripilați de comparația mea, dar trebuie reținut că intervenția acestui personaj constituie o recunoaștere a unei persoane de primă mărime din cadrul asociațiilor europene ale fermierilor, care admite că acestea au eșuat în misiunea lor și că este nevoie de un alt drum și o altă abordare. De ce? Asta încerc pe scurt să explic mai jos și sper că la final mai toată lumea va înțelege de ce gândul m-a dus la audierile Valachi.

Din păcate așa cum arată și președintele de l’Escaille și poate ar fi trebuit recunoscut și de alți lideri ai mediului asociativ european de-a lungul timpului, asta dacă aceștia ar fi avut coloană vertebrală de a-și asuma realitățile agriculturii europene de astăzi, aceste asociații au fost demult compromise ca și credibilitate sau importanță la masa deciziilor europene importante, iar în oglindă acest lucru s-a transmis și către asociațiile naționale membre (cu mici excepții cum ar fi fermierii francezi, olandezi și din ,,când în gând” cei spanioli).

Un argument recent îl constituie manifestațiile masive ale fermierilor din estul Europei care nu au fost nici organizate dar nici susținute în prima fază de asociațiile europene ale fermierilor, care ca de obicei de altfel, aveau o altă agendă, iar organizațiile naționale au fost total surprinse de valul creat de chemarea în stradă al fermierilor, care a arătat o anumită decuplare de la agenda fermierilor obișnuiți.

De fapt acest lucru îl spune și președintele ELO, dl Thierry de l’Escaille atunci când invită fermierii europeni să vină direct la Bruxelles să își susțină cauza, deoarece asociațiile europene ,,nu mai sunt luate în seamă”.

Mai mult, au început să fie de-a lungul ultimilor cca 15-20 de ani, numeroase situațiile și exemplele când atitudinile duplicitare și dornice de compromis ale funcționarilor de la conducerea executivă (funcționarii angajați) ai acestor asociații europene, care au devenit o categorie de tip ,,gulere albe” și care mai mult sau mai puțin evident, au preluat conducerea dar și ,,puterea” în cadrul acestor organizații, pe care le ghidonează după propriile convingeri și în unele cazuri și nu puține, după propriile interese.

Astfel, aceste conduceri ,,executive” ale asociațiilor europene ale fermierilor, au început să bată palma pe sub masă împreună cu cei care conduc politic UE, realizând înțelegeri ,,când pe stânga, când pe dreapta, dar foarte rar spre deloc drepte” pe numeroase dosare de interes pentru agricultura europeană, iar aceste ,,blaturi sau trădări” realizându-se în special prin lipsa de combativitate în negocierile mult prea formale purtate cu reprezentanții Comisiei Europene, dar și prin persuasiune, mergând până la a convinge conducerile liderii fermierilor europeni sau naționali că pentru binele colectiv sunt necesare aceste compromisuri, fiindcă altfel vezi Doamne nu se poate.

De aceea ușor, ușor, în foarte multe asociații conducerile executive au devenit monolit cu conducerile alese spre nu-i așa, o lume plină de oportunități și beneficii, dar doar pentru cei aleși, nu și pentru cei de jos, adică fermierul de rând care își vede amenințată chiar supraviețuirea ca și categorie socială.

Astfel fermierii europeni au constatat că au fost ,,vânduți” în numele unor interese economice, dar de multe ori de natură oneroasă, în care agricultura a fost și este o carte de schimb în raport cu alte industrii mult mai atractive și care la rândul lor au și mult lobby politic și care caută să deschidă uși spre țările asiatice sau cele din America de sud.

Așa se face că fermierii europeni nu au dreptul să producă culturi OMG (modificate genetic), în timp ce populația europeană ,,se îndoapă îndesând și cu degetul mijlociu dumicatul în gură” carne de toate tipurile, produse cu șrot de soia din culturi OMG aduse în special din Brazilia și Argentina.

Sigur că interdicția de cultivare a acestor culturi s-a făcut și cu complicitatea asociațiilor europene ale fermierilor, dar și a guvernelor naționale, care au mimat opoziția între Crăciun și Anul Nou, atunci când nimănui nu îi păsa de ce se întâmpla. Tot aceste asociații s-au făcut că nu văd când s-au aprobat regulamente europene care au permis importul acestor produse în UE, acțiune care a început de vreo 15 ani și continuă cu spor și astăzi.

Apoi fiindcă nu-i așa, și-au intrat în mână acești funcționari ai asociațiilor fermierilor europeni, au trecut și la alte dosare, unde mă întreb dacă nu au început să conteze și mirosurile orientale de ,,flori de euro” sau cele ale petrodolarilor asiatici, astfel încât în concubinaj cu numeroase firme de lobby, una mai europeană decât alta, dar toate cu surse de finanțare care nu pot fi controlate sau verificate de nimeni, să se facă o treabă bună. Și s-a făcut!

Astfel au început să curgă dosare aprobate de Comisie cu complicitatea asociațiilor gen Copa Cogeca, Elo și alte câteva, sub formă de regulamente, directive sau decizii care prevedeau printre altele interzicerea neonicotinoidelor, introducerea restricțiilor de cultivare a anumitor culturi și suprafețe, diferite condiționalități de funcționare a fermelor, apoi s-a trecut la nivelul superior de obligativitate a existenței pârloagei, promovăm cu obstinație distrugerea fermelor de vaci, fiindcă nu-i așa nu mai putem supraviețui din cauza ,,râgâitului” acestora, distrugem tehnologiile de cultivare a culturilor agricole în spiritul unei agriculturi a viitorului argumentată pe studii la comandă care de multe ori se contrazic în propriile concluzii.

Am distrus la nivel comunitar industria fertilizanților și a celei de protecția plantelor, interzicând numeroase substanțe destinate agriculturii, care în schimb sunt folosite pe scară largă în alte ,,țări bananiere” cum ar fi SUA, Canada, Australia, Noua Zeelandă și care se uită cu compasiune la câtă prostie se acumulează pe Bătrânul Continent, care a început să dea dovadă de semne clare de demență și personalitate dedublată.

Cu toții trebuie să știm că aceste măsuri la nivel global sunt luate doar de UE, nu și de restul țărilor puternic industrializate gen SUA, Australia, China sau țările din America de Sud, iar astfel Europa reușește două lucruri, ambele defavorabile propriilor cetățeni, adică scumpește produsele agricole și alimentare europene care nu mai sunt competitive și atunci vom consuma produse aduse din import care nu respectă aceleași standarde de producție ca cele europene, iar în al doilea rând ne condamnăm la faliment propriul sector agricol, ambele aspecte arătând o stupizenie a concepțiilor economice ale președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.

Totuși chiar dacă au existat aceste condiționalități în creștere pentru fermele agricole, nu au existat proteste de stradă ale fermierilor la nivel european (francezii au avut luptele lor naționale), nu au existat mitinguri și revolte instituționale la adresa deciziilor europene sau ale voturilor statelor membre, nu au existat acțiuni de contestare în instanțele naționale sau europene a unor acte legislative care ulterior s-au dovedit ilegale (asta în urma acțiunii unor persoane fizice sau juridice în nume personal), iar asociațiile europene ale fermierilor preferând să meargă de bunăvoie (dar poate și stimulată) pe accepțiunea ideii că este imposibilă schimbarea destinului.

Astfel, dacă se consideră că agricultura nu mai ne trebuie în concepția unor funcționari bruxellezi cu mintea netedă și fără circumvoluțiuni, așa cum sunt din păcate sunt la modă din ce în ce mai mult și pe la noi, iar astfel am trecut și la stadiul în care aprobăm schimbarea destinației terenurilor agricole în parcuri fotovoltaice sau de eoliene, justificându-se măcelul de către un demnitar român ajuns în funcție doar datorită recomandărilor de familie, că trebuie respectat dreptul de proprietate.

Dar oare nu trebuia respectat acest drept când cu binecuvântarea clasei politice s-a defrișat în bătaie de joc la adresa legii și proprietății, milioane de ha de pădure, atât la noi cât și la alții?

Au trecut de mult vremurile în care agendele naționale deveneau programul acestor asociații europene, așa cum acum se constată din ce în ce mai des că și agenda fermierilor din numeroasele țări europene (și mai ales în România) nu mai este agenda asociațiilor naționale, decât cel mult ca maculatură de ședință și de a scoate ,,ochii celor care mai văd” ce se întâmplă și poate și mai spun în gura mare ce cred.

De exemplu în România este posibil acest lucru, fiindcă unii din cei care ocupă în unele cazuri (mult prea multe) din timpuri matusalemice funcțiile de dregători ale feudelor, numite în cele mai multe cazuri asociații profesionale ale fermierilor, continuă să ,,lupte până la ultima picătură de sânge” pentru bunăstarea celor mulți, dar care bunăstare de mult a fost vândută pe altarul intereselor de gașcă.

Acest lucru este datorat în cele mai multe cazuri lipsei unui sistem de valori corect, care a fost eliminat în timp prin eliminarea criteriilor meritocratice în schimbul unor criterii de obediență față de ,,baronul” care conduce feuda.

Schimbarea sistemului de valori a dus la apariția unor situații tragicomice, în care avem lideri de o incompetență crasă și demonstrată de problemele care le are agricultura și fermierii români și la care aceștia (unii lideri) au contribuit prin nepricepere și  lipsa combativității (datorită prostiei, dezinteresului sau poate a interesului privat), iar acum tot aceștia vin nonșalant și se întreabă, după ce au ocupat funcții de conducere de peste 10 ani în cadrul acestor asociații, constată că nu merg lucrurile sau ne anunță vremuri grele pentru mediul asociativ și unde doar ei pot fi soluția salvatoare.

Avem și situații inspirate de colegii lor politicieni, în care liderii fermierilor ne spun cu o voce gravă și cu o atitudine de victimă ,,biblică”, cum sunt nevoiți ei să continue să ocupe acele funcții de conducere, fiindcă membrii vin ca la mormintele sfinților să se roage de aceștia de a nu-i lăsa ai nimănui, fiindcă alt lider mai carismatic și perfect ca ei nu există pe cel puțin două continente.

Dar oare ce ar fi de făcut? Nu sunt deținătorul adevărului absolut, dar cred că schimbarea va veni tot din interiorul acestor asociații, dar de jos în sus, în sensul că văd foarte posibil ca mulți lideri depășiți de vremuri și realități, și care vor trebui să-și asume până la urmă falimentul actual al mediului asociativ românesc în această formulă, vor fi trecuți un pas în spate.

Organizațiile trebuie reorganizate pe principii logice și normale, fără contradicții interne, iar apoi, de ce nu, poate trebuie gândit un program de unificare a acestora, astfel încât importanța acestora să capete dimensiuni reale.

Organizarea este foarte importantă, dar și modul de preluare și reprezentare al problemelor fermierilor, dar nu la modul în care tu în interiorul asociației votezi contra participării la proteste și apoi trebuie să i se răzuie fața ,,liderului contra” de pe ecranul televizorului.

Mai sunt și situații mai ales de funcționari executivi dar și de unii lideri cu experiență ai acestor asociații de a se strecura pe lângă ușile demnitarilor, care participau la fel de fel de reuniuni și de față cu lumea se băteau pentru interesele fermierilor și îl ,,porcăiau” pe demnitarul prezent, , iar apoi se ducea umil să facă plecăciuni și să ceară iertare pentru cele spuse, dar să fie iertat fiindcă făcea doar de formă acest lucru. Este drept că unii s-au făcut de râs și pe la televizor cu astfel de atitudini, care arată aluatul din care sunt făcuți și cât pot fi de încredere pentru aceste organizații.

Acum aceste plecăciuni pot fi și ele răsplătite în fel și chip, sau se pot da lucruri care pot fi folosite apoi pentru a fi adus la ordine un lider prea rebel, iar ipotetic mă gândesc că ori i se poate lua la puricat un contract de concesiune teren și i se anulează, sau poate se poate termina peste noapte mandatul unui demnitar mai apropiat de mediul asociativ, sau poate nu i se mai repară stația de irigat mult așteptată unui lider de pe partea dreaptă sau stângă a canalului, sau pot fi o mulțime de alte astfel de aspecte. Cele relatate aici sunt doar ipotetice, dar m-am inspirat și din activitatea DNA trecută dar poate și viitoare.

Iar la nivel european răspunsul îl da președintele ELO, domnul Thierry de l’Escaille care printre rânduri spune tuturor, ,,veniți la Bruxelles și recâștigați-vă asociațiile care să reprezinte agenda voastră și nu a unor gulere albe care au preluat controlul și puterea în aceste organizații”.

Sau poate nu la asta s-a gândit??? Timpul va decide ce a vrut să spună dar și care este situația. În rest numai de bine.