Cristian și Melania au construit acest loc de la zero, în fosta grădină a bunicilor, acolo unde altădată copiii își făceau temele la umbra prispelor, iar bătrânii se odihneau după munca la câmp.
„Numele a pornit de la dorința soției de a se întoarce în ograda bunicilor ei. Apoi am început să construim și să numim camerele după bunicii noștri, cu apelativele cu care erau cunoscuți în sat”, povestește Cristian, gazda locului.
Prispa – nucleul întregului concept
Melania, visa încă din copilărie la o casă cu prispă. Nu era un simplu element arhitectural, ci un simbol al copilăriei, al familiei și al timpului petrecut împreună. Tot proiectul a fost clădit în jurul acestui simbol: prispa largă, din lemn, cu lavite și motive tradiționale sculptate manual, a devenit coloana vertebrală a Ogradei Bunicilor. Ba chiar băile camerelor sunt o extensie firească a prispei, o decizie creativă, luată pentru a păstra proporțiile generoase ale camerelor.
„Am visat să fac un han. Dar mi-am dat seama că vrem ceva mai intim, mai retras, unde lucrurile să se lege firesc. Așa a apărut Ograda. Și fiecare cui bătut aici îl știu unde e. Ne-am certat, ne-am împăcat, dar totul a fost făcut din suflet”, adaugă Cristian.
Fiecare cameră, un omagiu
Cele două corpuri de cazare au câte patru camere, fiecare purtând numele unui bunic: Lucrița lu’ Ionică, Maia Lenuța lui Ion, Lina lui Ionel, Ionel a lu’ Lera, Tataia Ionică a lu’ Meloanca. Micile detalii fac diferența: perdeluțe cusute de străbunica Melaniei, draperii aduse din casa bunicii, un tablou țesut manual de bunica lui Cristian – toate adaugă profunzime, emoție și personalitate spațiilor.
„Am vrut să le ținem vie memoria, pentru că ei ne-au crescut și ne-au educat. Sunt piese autentice, de suflet. Și foarte mulți oaspeți care ne vizitează rămân impresionați de aceste detalii.”
De la vis personal la schimbare de viață
Cei doi au trăit ani buni la Timișoara, unde s-au și cunoscut, dar au decis la un moment dat să părăsească orașul pentru a-și schimba stilul de viață radical.
„Totul a pornit de la dorința soției de a avea o casă cu prispă. Inițial voiam doar o căsuță de vacanță, apoi am decis să ne întoarcem definitiv la Baia de Fier”, spune Cristian.
În pandemie, au început lucrările și au trăit cu intensitate fiecare etapă – cu meșteri locali, cu zeci de modificări, cu sacrificii și cu multe emoții.
Investiția a fost una semnificativă. Deși au pornit cu sprijinul fondurilor europene de 220.000 de euro, proiectul a ajuns să depășească 600.000 de euro.
„Am triplat capacitatea față de visul inițial. Ne-am depășit toate resursele și am fost ajutați de prieteni apropiați care ne-au susținut financiar. A fost un efort comun, o construcție din iubire și convingere.”
Design cu rădăcini
Fiecare detaliu a fost gândit cu grijă.
„Cromatica e simplă – alb și negru – dar în unele locuri am folosit și verdele pal și albastrul spălăcit, culori care-mi aduc aminte de copilărie”, spune Cristian.
Lemnul masiv și piatra locală se regăsesc peste tot în structura pensiunii, iar elementele decorative au fost alese din surse locale sau primite în dar de la oaspeți. Lăzi de zestre, preșuri, radiouri vechi – toate și-au găsit loc în acest mic muzeu viu al satului oltenesc.
„Foarte mulți oameni au vrut să contribuie. Ne-au adus obiecte de decor, ne-au oferit cadouri – din România și din străinătate. A fost o confirmare că locul nostru le spune o poveste în care se regăsesc.”
Bucate ca la bunici și amintiri la masă
Micul dejun de la Ograda Bunicilor este un alt punct forte. Mezeluri de casă, dulcețuri, zacuscă, pâine coaptă – toate sunt preparate pe loc sau obținute de la producători locali. „Le oferim oaspeților noștri exact ceea ce mâncăm și noi. Produse simple, curate, autentice.”
Cristian interacționează direct cu turiștii și le povestește despre zonă, despre construcție, despre tradiții.
„Pe mine mă hrănește energia oamenilor. Îmi place să comunic și cred că tocmai de aceea avem recenzii excelente. Nota 10 pe Booking nu e despre perfecțiune, ci despre cum se simte omul aici.”
O destinație pentru suflet
Turiștii vin din toată România, dar și din străinătate. Mulți motocicliști care explorează Transalpina și Transfăgărășanul ajung la Ogradă.
„Vin cehi, slovaci, israelieni, polonezi – închiriază motociclete din București și descoperă zona. Află de noi din forumuri și recomandări. Iar când revin sau ne trimit prieteni, e cea mai mare bucurie.”
Printre oaspeții memorabili se numără și Charlie Ottley, un cunoscut creator de conținut care a venit supărat dintr-o altă locație și a plecat cucerit de ospitalitatea oltenească. Sau profesorul de geografie care revine anual cu studenți pentru lecții de turism aplicat, chiar în Ogradă.
Atelierul tradiției
Pe lângă cazare, Ograda Bunicilor organizează frecvent ateliere creative, care oferă turiștilor o experiență autentică, legată de meșteșugurile și simbolurile locului. Meșterul Bruno din Horezu – cel care a realizat și chiuvetele din băile pensiunii – revine constant cu roata olarului, oferindu-le copiilor și adulților șansa de a modela lutul și de a înțelege măiestria ceramicii tradiționale.
Artista populară Daciana Ungureanu este o altă prezență importantă în universul educațional al Ogradei. Originară din zonă și pasionată de arta decorativă cu rădăcini în cultura populară, Daciana susține ateliere de pictură pentru copii și adulți, în care desenează și explică semnele și simbolurile tradiționale românești – de la motivul spiralei vieții, la arborele genealogic, soarele, grâul, hora și crucea.
Lucrările realizate în timpul atelierelor devin obiecte decorative purtătoare de sensuri vechi, transmise din generație în generație. Participanții descoperă, astfel, o dimensiune profundă a patrimoniului cultural și se reîntorc, prin culoare și formă, la semnificațiile lumii de altădată.
„Noi vrem să oferim oaspeților noștri experiențe. Să învețe, să guste, să își creeze amintiri. Nu e vorba doar despre o cameră frumoasă, ci despre o poveste pe care să o duci cu tine”, spune Cristian.
Acesta este, de fapt, spiritul care animă fiecare colț al Ogradei: o combinație între ospitalitate, tradiție și poveste trăită cu toate simțurile.
O comunitate în devenire
Cristian nu se oprește aici. Alături de alți antreprenori din zonă, a înființat o asociație patronală locală, cu scopul de a standardiza și promova turismul din Baia de Fier și Oltenia de sub Munte.
„Vrem să impunem standarde clare – în calitatea cazării, a mâncării, a ospitalității – pentru ca turistul să știe că, oriunde merge în zonă, primește același nivel de respect.”
În paralel, se fac demersuri pentru includerea zonei într-un viitor geoparc care ar putea atrage fonduri și vizibilitate internațională.
„Zona e încă neexploatată. Natura a fost generoasă. Avem totul aici: peșteri, chei, drumuri montane, stâne, trasee de via ferrata. Dar trebuie să învățăm să colaborăm.”
Ograda Bunicilor e o lecție de memorie, o pledoarie pentru întoarcerea la esențe și un model de dezvoltare rurală cu suflet. Cristian și Melania au demonstrat că, pornind de la un vis simplu – o prispă –, se poate construi un loc care atinge sufletul fiecărui călător. Un loc unde ospitalitatea are rădăcini adânci, iar fiecare detaliu spune ceva despre cine am fost și cine putem fi.
În spatele fiecărui gest făcut aici – fie că e vorba de un element decorativ, de o rețetă din copilărie sau de un zâmbet oferit oaspeților – stă o filozofie clară: respectul pentru simplitate, autenticitate și comunitate.
„Noi nu vrem să reinventăm nimic. Vrem doar să păstrăm vie o lume care, altfel, riscă să dispară”, spune Cristian.
Tocmai de aceea, cei doi nu se grăbesc să extindă, ci construiesc cu răbdare, pas cu pas, un spațiu coerent și viu. Ograda rămâne, în esență, o punte între generații și un colț de liniște unde timpul pare că se oprește – ca într-o vacanță de vară petrecută la bunici.
