Potrivit acestora, PIB-ul Chinei va creşte până la 8,1%, faţă de 7,7% în 2012. În acelaşi timp, cresc şi riscurile implicate de majorarea creditelor acordare de instituţiile financiare alternative şi de băncile „subterane”, un default al acestora putând provoca „pierderi majore” economiei, arată un studiu Standard Chartered Plc. Alt pericol îl reprezintă şi faptul că, luaţi de valul creşterii economice, autorităţile locale ar putea cădea în autosuficienţă şi vor întârzia adoptarea măsurilor necesare relansării consumului intern şi a restructurării companiilor de stat ineficiente. „Dacă China va încerca să susţină creşterea prin adăugarea de datorii suplimentare şi prin investiţii ineficiente, totul se va dovedi un balon de săpun”, spune David Loevinger, analist al TCW Group Inc, o firmă de investiţii ce manageriază active de 135 mld. dolari.
Preşedintele Xi şi echipa sa moştenesc o economie mai îndatorată de cea pe care o preluae Hu Jintao în 2003. Datoriile guvernamentale, ale companiilor şi ale populaţiei au crescut anul trecut cu 15% până la 206% din PIB, faţă de 150% din PIB cât erau în 2003. Totuşi încrederea în economia chineză este la cele mai înalte cote pe fondul optimismului generat de speranţele că noul lider va impune măsurile necesare unei creşteri sănătoase. Consumul a crescut în luna noiembrie cel mai mult în ultimele nouă luni, vânzările de autoturisme au crescut la maximul ultimilor doi ani în Decembrie, iar profiturile companiilor chineze se vor majora cu în jur de 10% pe măsură ce economia prinde viteză. Cei care au pariat împotriva Chinei, mizând pe o încetinire a economiei asiatice, au pierdut, spune Ken Courtis, preşedinte fondator al Next Capital Partners şi fost vicepreşedinte pentru Asia al Goldman Sachs Group. „Această economie are încă în ea capacitatea de a obţine performanţe notabile pentru câţiva ani de acum încolo”, spune Courtis.
