La noi, orice Rădoi blochează Bucureştiul doar ca să ne arate el cât este de puternic. Acum trebuie să fie obligat să suporte consecinţele.

Săptămâna trecută, timp de două zile, Bucureştiul a fost paralizat de greva celor de la metrou. În săptămâna mare a alegerilor, sindicaliştii de la metrou s-au gândit să ceară măriri de salariu. Nu cred că această grevă a avut ceva de-a face cu politicul, chiar dacă liderul sindical a fost parlamentar PSD, pentru că blocarea Capitalei nu poate decât să înfurie sute de mii de oameni şi nicidecum să-i facă să-l înjure pe Băsescu. Dar cât de oropsiţi sunt salariaţii de la metrou încât disperarea să-i împingă la a bloca Bucureştiul? Lefurile lor crescuseră la sfârşitul anului trecut cu 19%, iar acum, după un an de criză, mai doreau o majorare de 26%. Niciun angajat de la metrou nu şi-a pierdut în acest an slujba. Salariul mediu în prezent este aproape dublu decât cel mediu pe economie. Adică, 3600 lei brut. Deci, acesta e salariul mediu, punând la socoteală şi leafa femeii de serviciu, şi al casierei. Cam 99% dintre cei care merg cu metroul au lefuri mai mici decât cei aflaţi în grevă.  Încasările de la metrou reprezintă cam jumătate din fondul de salarii. Restul sunt subvenţii de la bugetul de stat. Încasările substanţiale din vânzarea spaţiului publicitar din staţiile de metrou ajung la nişte firme despre care nu se ştie prea bine ale cui sunt.

Acesta este contextul în care salariaţii de la metrou au declanşat greva şi au blocat Bucureştiul. Comportament tipic de lefegii la stat: nu ne pasă de criză, ce dacă avem salarii mari, noi le vrem şi mai mari! În sectorul privat, angajaţii erau mulţumiţi dacă îşi păstrau slujbele, acceptau reduceri de salarii, chiar şi până la jumătate. Fără să mai facă greve. Protestul de săptămâna trecută a developat încă o dată necesitatea restructurării profunde a companiilor de stat, chiar şi a celor care au profit şi nu trăiesc din subvenţii. Cred că Bucureştiul este singurul oraş din Europa unde tichetele la metrou sunt vândute de casiere, şi nu de maşini automate care nu cer măriri de salarii şi nici măcar concedii. Dar restructurarea companiilor de stat, a sectorului bugetar, în general, trebuie începută cu modificarea Codului muncii, a legii sindicatelor, a tuturor actelor normative care reglementează piaţa muncii. O piaţă mult prea rigidă. Concedierile din sectorul bugetar, cerute insistent în acest an de mediul de afaceri, pur şi simplu nu pot avea loc cu actuala legislaţie. Orice bugetar care-şi pierde slujba o poate recâştiga urgent în justiţie; exemplele sunt nenumărate. În cazul protestului de la metrou, făcut prea în dispreţul legii, justiţia l-a declarat ilegal. E obligatoriu ca, în acest caz, conducerea să încerce recuperarea pierderilor de la cei care au declanşat greva ilegală.

În anii ‘80, Ronald Reagan a concediat peste 11.000 de controlori de zbor (din 13.000), pentru că au refuzat să oprească o grevă şi le-a interzis apoi să se mai angajeze în sectorul bugetar.  Americanii au înţeles că greva nu este o joacă. La noi, orice Rădoi blochează Bucureştiul doar ca să ne arate el cât este de puternic. Acum, trebuie să fie obligat să suporte consecinţele.

Te-ar putea interesa și: