Una dintre acestea este economia făcută una cu pământul de către război. Cu siguranţă, pentru a pune din nou economia pe picioare este important să fie repornite comerţul şi investiţiile, să fie reînfiinţat sistemul monetar şi să fie rezolvată problema şomajului şi a inflaţiei.
Însă războiul care a intrat în cel de al treilea an a creat noi actori economici, iar integrarea acestora în sistemul economic şi politic ce va lua naştere după terminarea războiului va fi un factor la fel de important precum problemele economice cu care se confruntă ţara.
Oamenii de afaceri care au legături cu regimul constituie o parte importantă a mediului de afaceri din Siria. În afară de acest grup, mai există un altul care, chiar dacă nu aparţine organic regimului de la Damasc, este dependent politic de regim şi îşi asigură câştiguri din politicile economice ale acestuia.
Odată cu începerea războiului intern din Siria, cei care au legături organice cu regimul fie au părăsit ţara, fie şi-au părăsit afacerile din zonele aflate sub controlul opoziţiei şi s-au mutat în regiunile controlate de regim. Cei care au legături cu regimul şi-au transferat afacerile în zone precum Turcia, Iordania sau ţările Golfului.
Unii oameni de afaceri şi o parte dintre micii comercianţi care au rămas la Alep şi-au închis afacerile, iar cei care nu le-au închis au făcut alianţe cu grupări armate pentru a proteja fabricile şi pentru a putea produce în continuare. Unele dintre fabricile care încă produc la Alep sunt în mâna unor grupuri precum Al-Nusra şi Al Tawhid.
Noi sectoare care se dezvoltă odată cu războiul
Noi sectoare au devenit importante odată cu începerea războiului. Există grupări armate care distribuie în zonele controlate de opoziţie alimente şi medicamente furnizate de comunitatea internaţională, care oferă servicii administrative în regiunile aflate sub controlul opoziţiei, care păzesc utilajele din fabrici. Aceste grupuri câştigă sume incredibile din afacerile pe care le fac. Toţi aceşti factori au generat naşterea unei noi elite economice înarmate care îşi asigură veniturile din continuarea războiului. Iar în cazul în care aceste grupuri nu se vor integra în noul sistem post-război şi nu li se va asigura o cotă parte din plăcinta economică, ele vor prelungi durata conflictului.
Exemplul libanez
Libanul este un bun exemplu în acest sens. Un război de 15 ani a creat acolo dinamici asemănătoare. Grupările armate au preluat activităţile economice şi au apărut noi sectoare, noi interese şi noi alianţe. Încheierea războiului civil a fost posibilă doar după ce această nouă elită şi-a primit partea din economie si a fost integrată în sistemul politic.
Şi în Siria are loc un asemenea proces. Atâta timp cât nu le sunt garantate interesele materiale, noii actori economici ai Siriei vor continua să constituie un impediment în calea păcii.
Sursa: RADOR