Anul trecut, cererea de aur s-a situat la un nivel-record după valoarea achizițiilor, respectiv 236,4 miliarde dolari. Cantitatea comercializată a fost însă mai mică decât în 2011, cu un total de 4.405 tone. Părea că cererea s-a stabilizat, iar aurul nu mai este căutat pentru siguranța investiției. Dar a apărut, între timp, criza din Cipru, care a făcut indezirabilă și moneda euro. Adică, vom avea din nou cerere pentru metalul prețios.
Rezervele băncilor centrale din toată lumea s-au modificat destul de puțin, ca structură valorică, în ultimii 12 ani. Aurul, spre exemplu, a rămas la o proporție de 13% din total, procentaj la care se găsea și în 2000, și în 2012. Diferența este însă de preț, având în vedere creşterea din ultimii zece ani, de la circa 300 de dolari pe uncie până la 1.600 dolari,  cu un vârf în 2011 de circa 1.900 dolari.
Evoluția valorică constantă s-a păstrat, prin scumpire, chiar dacă băncile centrale au fost vânzători neți până acum doi ani. Băncile au vândut „pe creștere“, adică în raliul susținut al cotației aurului, dar s-au trezit în plină criză că au nevoie de diversificare și de stabilitatea pe care o oferă metalul prețios. Ceea ce a dus, anul trecut, la achiziții nete ale băncilor naționale de 534,6 tone, nivel care nu a mai fost întâlnit din 1964.
Cea mai importantă modificare din rezervele internaționale este cea legată de dolarul american (monedă și active denominate în dolari). Dacă în 2000 avea o pondere 62% din total, în 2012 a coborât până la 54%. În schimb, rezervele în euro au urcat de la 16% până la 22%. Dolarul s-a depreciat serios în ultimii ani, dar tot rămâne principala valută a băncilor centrale. Iar euro, ce părea a fi valuta capabilă să înlocuiască dolarul, are probleme din ce în ce mai mari.

Nesiguranţa scumpeşte aurul
Criza financiară din ultimii cinci ani este vizibilă și în cererea de aur sub formă fizică, adică lingouri și monede. Dacă în 2003 valoarea acestor investiții era de 3,6 miliarde dolari, în 2012 s-a ridicat la circa 75 miliarde dolari, după ce în 2011 a consemnat un vârf istoric de 76,6 miliarde dolari.
Țările cu cea mai mare cerere de aur la nivelul consumatorilor, adică bijuterii și aur pentru investiții, rămân India și China. Anul trecut, populația din India a achiziționat 864 tone, cu 12% mai puțin decât în 2011, ceea ce face ca media de „cumpărături“ din ultimii cinci ani din India să se ridice la 846 tone. Chinezii, de asemenea, au cumpărat circa 600 tone de aur anul trecut, în principal sub formă de bijuterii, aproximativ 65% din total, și mai puțin aur pentru investiții.
Practic, anul trecut am asistat la o stabilizare a pieței aurului. Prețul a coborât până la un nivel de 1,670 dolari pe uncie, iar începutul lui 2013 a găsit cotația în scădere, coborând sub 1.600 de dolari. De la începutul anului, prețul a scăzut cu 4,1% (calculat în dolari). Și probabil că ar fi scăzut și mai mult dacă nu ar fi apărut criza din Cipru. Timp de o săptămână, cât a durat incertitudinea legată de salvarea Ciprului, investitorii s-au întors din nou către aur, către safe heaven. 
Momentan, declinul euro a fost stopat, după ce acordul de salvare a Ciprului a fost aprobat. Însă nu se știe pentru cât timp, având în vedere că problemele zonei euro sunt în continuare majore, iar dolarul american nu se simte nici el prea bine. Salvare nu vine nici din zona yenului japonez, unde a fost declarată ca politică „de stat“ deprecierea monedei.
În noiembrie anul trecut, Merril Lynch Wealth Management, cu fonduri de 1.800 miliarde dolari în administrare, estima că aurul va depăși 2.000 de dolari pe uncie, posibil până la sfârșitul anului în curs. Și nu sunt singurii  care anticipau o scumpire severă a metalului prețios dinainte de apariția problemelor legate de taxarea depozitelor bancare. Banii devin tot mai mult o modalitate nesigură de conservare a valorilor. Pe măsură ce se va încerca transformarea activelor financiare în mărfuri, metalele preţioase, şi nu numai, se vor scumpi. Iar renunţarea la monedă în favoarea metalelor este ce fac inclusiv băncile centrale, instituţiile care au, de regulă, posibilitatea de a tipări bani. Greu de spus cât de departe se va ajunge cu deprecierea valutelor anul acesta, dar trendul este clar de scădere a valorii acestora în defavoarea activelor cât mai sigure.

Băncile centrale au început să îşi reducă ponderea dolarului şi a euro din rezerve în favoarea alternativelor de investire, cum este și aurul. Raportul World Gold Council

13% este ponderea aurului în rezervele globale ale băncilor centrale la sfârșitul anului trecut, la fel ca în 2000, însă acum este pe cale să crească.