Tema intrării României în spațiul Schengen a revenit pe tapet odată cu reuniunea Consiliului Justiție și Afaceri Interne de la Bruxelles. Aderarea la Schengen a fost (și este) o problemă spinoasă pentru România, iar 2012 ar fi trebuit să fie „anul decisiv“ pentru stabilirea unei date. Din păcate, opoziția Olandei a amânat luarea unei decizii clare pentru România și Bulgaria, iar instabilitatea politică internă a lăsat în plan secund eforturile diplomatice pentru Schengen.

Până la urmă, care este miza reală a intrării în Schengen? Lăsând la o parte câștigul politic și lupta dintre principalele partide din țara noastră, viza Schengen are și avantaje economice directe, nu doar de orgoliu național.

Spațiul Schengen înseamnă o zonă geografică bine delimitată, care are, obligatoriu, granițe foarte bine securizate. Cum România este punct de intrare în Uniunea Europeană și, eventual, în spațiul Schengen, este necesar ca frontiera de „exterior“ să fie foarte bine închisă și păzită. Securizare la care se lucrează din 2004, când s-a semnat, prin atribuire directă, contractul cu concernul franco-german EADS, în valoare de peste 600 milioane euro.

Întreaga afacere de securizare a frontierelor este estimată la peste 1,2 miliarde euro, bani primiți în cea mai mare parte de la UE, iar contractele merg în continuare pentru mentenanță, echipamente etc. În orice caz, toate facilitățile cerute de standardele Schengen erau realizate și operaționale din decembrie 2010. Iar România ar fi trebuit să fie primită anul următor.

Din păcate, aderarea nu s-a mai întâmplat conform planului inițial. Cel mai mare opozant a fost Olanda, care și-a justificat poziția prin riscul creat de un val de imigranți din România și Bulgaria. Aberația este evidentă, în condițiile în care principalele porți de intrare pentru imigranții ilegali (cu care am fost comparați) sunt în Franța, Italia, Spania și chiar Olanda.

Miza pare a fi alta și este mai mult economică. Pentru persoanele fizice, viza Schengen înseamnă dispariția controalelor la granița cu această zonă. Românii au drept de liberă circulație, dar tot sunt opriți la graniță pentru control. La fel, există și libera circulație a mărfurilor, numai că există și controale la graniță, verificări care duc, de multe ori, la întârzieri de multe ore pentru transportatorii rutieri și nu numai.

Dispariția controalelor înseamnă multe ore câștigate de transportatori, înseamnă atractivitate crescută pentru România în fața investitorilor europeni, înseamnă bani pentru infrastructura de transport. De asemenea, intrarea mărfurilor din afara UE prin Constanța ar fi și mai ieftină pentru importatorii europeni și, probabil, acesta este și punctul care îi deranjează cel mai mult pe olandezi cu Roterdamul lor cu tot.
Speranțe pentru finele lui 2013

Intrarea României în Schengen este, după cum se vede, foarte importantă. Din păcate, 2012 este un an pierdut (mai ales în condițiile în care Comisia Europeană a declarat, în iunie 2011, că toate criteriile de aderare au fost îndeplinite de România și Bulgaria), iar speranțele rămân pentru anul viitor. O decizie clară, care să prevadă termene de aderare, ar putea fi luată cel mai devreme la Consiliul European de luna aceasta, dar mai degrabă vom ști ceva sigur doar în martie anul viitor.

Oricum, orice întârziere costă. Iar termenele despre care se discută au în vedere aderarea la Schengen a frontierelor maritime și aeriene într-o primă etapă, după care să intre și frontierele terestre. Adică, sunt lăsate la urmă cele care contează cel mai mult.