La inceput facea haine pentru prietene. La un moment dat, s-a gandit ca, din talentul pentru croitorie ar putea castiga si ceva bani. Primele afaceri ale Ginei Despa au fost motivate de lipsa de bani pentru vacanta.
si-a dat seama ca isi poate finanta sejurul la mare prin vanzarea de confectii turistilor aflati pe litoral. Planul sau era cat se poate de simplu: producea din timp costume, lenjerie sau costume de baie pe care incerca sa le vanda pe litoral. Ca orice om de afaceri care se respecta, stia ca se adreseaza in principal segmentului de piata cu venituri peste medie, reprezentat pe litoral de turistele poloneze si germane. ,,Pentru a avea ce vinde la mare, incepeam sa lucrez din timp. Materia prima era problema, mai ales cea pentru lenjerie intima. Pe vremea aia toate produsele de acest gen erau groaznice. Eu cumparam camasi de noapte din care faceam pentru femei lenjerie intima cu dantela. Mergeam la solarul din Eforie Sud cu sacul cu produse. Era plin de turiste straine si, in general, vindeam toata marfa inca din prima zi,,, spune Gina Despa.

A gasit comenzi cautand din usa in usa

Imediat dupa Revolutie a plecat in Italia, unde s-a inscris la cursurile unei scoli de creatie de tipar. In general, acestea sunt putine ca numar, cei care reusesc sa le termine fiind foarte cautati de producatorii din domeniul confectiilor. ,,De obicei, creatorii de moda sau producatorii de confectii veneau si angajau cu ora absolventi ai acestei scoli. Cand auzeau ca sunt din Romania, toti erau interesati, pentru ca stiau ca se poate lucra ieftin. Profesoara mea m-a prezentat unei firme care vroia salopete de lucru si asa mi-a venit ideea sa le propun sa le realizeze in Romania,,, spune Gina.
A venit in tara, avea 20 de ani, nu avea firma, nu stia nimic despre afaceri, dar stia ca trebuie sa gaseasca o croitorie careia sa ii furnizeze comanda pentru salopete. A gasit un astfel de atelier, intr-o unitate Nufarul. ,,Le-am propus comanda de salopete de lucru, insa mi-au spus ca pe ei nu ii intereseaza asa ceva, ca sunt falimentari si ca, daca vreau, pot inchira atelierul de la ei,,, spune Gina Despa. Nu a stat mult pe ganduri si a inchiriat atelierul cu tot ce era in el.
Una dintre conditiile pentru inchirierea atelierului a fost insa preluarea a 20 de angajati pe care trebuia sa ii plateasca. Problema era insa mentalitatea lor. ,,Era imediat dupa Revolutie, si in ochii angajatilor patronii erau niste fiinte odioase, care doreau sa-i transforme in sclavi pe plantatia lor,,, spune Gina Despa. Chiar daca afacerea putea fi profitabila, lucrurile nu stateau asa din cauza ritmului de munca al angajatilor. Primea comenzi din Italia, cumpara materie prima din Romania, producea confectiile respective si exporta marfa in Peninsula.
Ritmul lent de lucru al angajatilor a obligat-o sa le ceara sa ramana peste program pentru a putea onora o comanda destul de buna. Acestia au refuzat, iar Gina s-a decis brusc sa renunte la afacere. ,,Cei care imi dadusera aceasta comanda foarte buna vroiau sa intre si ei in afaceri in Romania. I-am sunat si le-am propus ca de a doua zi sa preia ei afacerea, ceea ce s-a si intamplat. Asa cum intrasem in aceasta afacere, asa am iesit. Nu am pierdut nimic si nici nu am castigat nimic,,, spune Gina Despa.
Inainte de a inchide afacerea, ii ajuta pe niste prieteni din Italia care aduceau ajutoare in Romania. ,,Eram ghidul lor,,, continua Gina. In momentul in care prietenii din Italia au strans bani pentru a moderniza un orfelinat din Alexandria, a trebuit sa trimita din Italia o firma de instalatii pentru a utila locatia respectiva. Italienii care au venit pe piata romaneasca se aflau la inceput in ceea ce priveste firmele din domeniul instalatiilor, asa ca i-au propus Ginei sa infiinteze o firma impreuna, mai ales pentru ca aveau incredere ca ea se poate ocupa din Romania de business.
Dupa inchiderea fabricii de confectii a acceptat asocierea cu cei doi italienii; acestia au venit cu banii, ea trebuind sa se ocupe de afacere. ,,Nu stiam nimic despre instalatii. Toata viata mea fusese o confectie,,, explica razand Gina Despa. Firma s-a numit Hidro Shop, a angajat cativa ingineri, insa habar nu avea unde sa caute comenzi. Asa ca a inceput sa mearga pe strazi si, unde vedea un santier sau un apartament in renovare, intra si intreba daca nu este nevoie de cineva care sa se ocupe de partea de instalatii. A mai dat anunturi la mica publicitate, insa cel mai mult se baza pe reclama venita de la clientii pe care ii avusese anterior. Cu aceasta strategie, intr-un an de zile a ajuns sa aiba cinci echipe de oameni care lucrau pe santiere diferite, unele comenzi fiind destul de mari. Firma a crescut de la un an la altul, si in anul 2002 a ajuns sa aiba o cifra de afaceri de peste cinci miliarde lei si un profit net de aproape 400 milioane lei. Italienii au renuntat la afacere inca din 1996, unul dintre primii colegi de echipa ai Ginei devenind si partenerul sau in companie. ,,Totusi, chiar daca fabrica de confectii nu a fost o afacere de succes, nu ma pot vedea facand altceva decat croitorie,,, incheie Gina Despa.