Pentru prima oara i istoria relatiilor economice si diplomatice cu Uniunea Europeana, Rominia primeste un ultimatum din partea oficialilor europeni. Pe cit de elegant, pe atit de clar, raportorul UE ne-a lasat sa itelegem ca integrarea sau despartirea de Europa reprezinta o chestiune care trebuie decisa acum si dovedita de Guvernul Rominiei.
Mesajul comunicat de baroana Nicholson de Winterbourne tuturor liderilor politici este, mai degraba, expresia unei plictiseli profunde si a unei neicrederi cronice i autoritatile de la Bucuresti. Cuvintele „Va rugam, i primele 100 de zile de guvernare, ocupati-va de aceste prioritati urgente” pot isemna, i traducere, „Am stabilit impreuna unele lucruri si n-ati respectat nici unul dintre angajamente. Nu mai stati cu mina itinsa la noi, dovediti ca sunteti i stare sa va comportati ca un guvern responsabil, nu ca o adunatura de profitori”.
Nimic din ceea ce ne cer oficialii europeni nu este o noutate: restructurarea si privatizarea marilor perdanti din industrie a fost asumata i toate documentele cu Banca Mondiala. Reducerea arieratelor a fost convenita cu Fondul Monetar International, la sfirsitul anului trecut. Pentru privatizarea IAS, discutiile i contradictoriu, i interiorul Guvernului, dureaza de un an. in ceea ce priveste simplificarea legislatiei, mesajele din exterior au iceput sa curga ica de acum citiva ani, cind studiile realizate de consultanti straini indicau legislatia greoaie si birocratia ca principale piedici i calea investitiilor. Daca mai era nevoie ca cineva sa ne atraga atentia ca o suma totala a investitiilor straine de doua milioane dolari este absurd de mica, atunci putem include si acest punct printre avertismente, impreuna cu rugamintea de a face ceva i privinta coruptiei generalizate.
Prioritatile enumerate de baroana Nicholson sunt de bun-simt, avind i vedere angajamentele asumate si starea economiei rominesti. Faptul ca unii se revolta, acuzind Uniunea Europeana ca impune conditii doar pentru a ne ideparta de granitele sale, este absurd. Nimeni nu a cerut viitorului guvern sa rezolve peste noapte problemele acumulate i economie i ultimii zece ani. Mesajul este cit se poate de clar: dorim sa vedem rezultate, ne-am saturat de promisiuni. Ani de zile, banii comunitari au fost ighititi de proiecte care nu au dat nici un rezultat. Deturnate sau delapidate, fondurile pompate de UE nu si-au atins, pina acum, scopul. Acum un an, un oficial al Comisiei europene declara ca UE va monitoriza mult mai atent utilizarea banilor. si acela a fost un avertisment, neluat i seama.
Ultimii patru ani au fost cei mai plini i ceea ce priveste scandalurile de coruptie, i ciuda numeroaselor campanii de vinatoare de vrajitoare declansata de presedinte. Arieratele au atins jumatate din produsul intern brut. Marile combinate se sufoca sub propria greutate, iar birocratia si indiferenta administratiei centrale falimenteaza sectorul privat. Este adevarat ca au crescut exporturile, dar s-au majorat si importurile. Este adevarat ca a crescut productia industriala, dar stocurile au luat-o si ele i sus. Politicienii romini au tupeul sa se revolte acum, ca un oficial european pune piciorul i prag si spune: „acum sau niciodata”.
Mai mult, isusi presedintele tarii gafeaza, acuzind Bulgaria ca lupta pentru a-si apara interesele. Guvernul de la Sofia a amenintat ca nu ichide centrala de la Kozlodui daca nu se elimina vizele pentru cetatenii bulgari. A cerut UE sa analizeze Bulgaria separat, si nu la pachet cu Rominia. Gesturi absolut firesti, ale unor oameni care lupta pentru a-si apara propriile interese.
Gestul Rominiei, de a acuza Uniunea ca vrea sa ne lase iar i sfera de influenta rusa, fara bani si fara sprijin, echivaleaza cu gestul vacarului care s-a suparat pe sat. Este probabil ca unii vad, deja, o coalitie itre UE, FMI si Banca Mondiala, care s-au vorbit sa nu ne mai dea nici un ban, desi noi am facut tot ce ne-a stat i putinta pentru a-i duce de nas.