Momentul delicat al relațiilor hispano-germane: O chestiune geostrategică
De-a lungul istoriei, relația dintre Spania și Germania a fost strânsă: de la invazia vizigotă, împăratul Carol Quintul, totodată Carol I al Spaniei, emigrarea muncitorilor spanioli în Germania, în anii 1960-1970, până la importanța turismului german în dezvoltarea economică a Spaniei, în ultimele decenii.
O mișcare geopolitică
Răspunsul inițial limitat al cancelarului Scholz la atacurile rusești împotriva Ucrainei a făcut ca Germania să piardă influență în plan internațional, spre deosebire de alte țări, precum Franța și Regatul Unit, care au încercat să acționeze ca mediatori cu Putin.
În fața crizei energetice, Spania și Germania și-au întărit relațiile. Dovadă în acest sens este angajamentul comun față de gazoductul Midcat care, traversând Pirineii, ar transporta din Spania gazul de care are nevoie Germania, profitând de instalațiile de regazificare spaniole și de gazul care sosește din Algeria.
Dar Macron a respins, deocamdată, conducta. Pe lângă efectele construcției sale asupra mediului, poate avea în vedere protecția modelului francez de energie nucleară și utilizarea centralelor sale de gaz natural lichefiat.
Germania, inchizitor economic al Europei
Odată cu marea recesiune din 2008 și criza datoriilor din țările din sudul Europei, au fost luate măsuri dure de austeritate și reduceri, susținute de cancelarul de atunci, Angela Merkel. Există o dezbatere interesantă despre efectul pe care această politică l-a avut asupra economiei europene.
Ulterior a venit pandemia și crearea fondurilor europene Next Generation UE, cu o sumă de 750 de miliarde de euro, pentru a face față consecințelor economice ale Covid-19 în țările Uniunii. Aceasta a însemnat o schimbare completă a politicii de austeritate și de deficit zero care fusese menținută de Germania și de alte țări din nordul Europei, până atunci.
Un om cheie în această schimbare a fost social-democratul Olaf Scholz, care a fost ministrul de Finanțe al Angelei Merkel și apoi a înlocuit-o, în 2021, în fruntea Cancelariei, cu așa-numitul Guvern Semafor, format din social-democrați (SPD), Verzi și liber-democrați (FDP).
Probleme energetice
Invazia rusă în Ucraina, din februarie 2022, a adus o perspectivă economică complicată pentru Europa, caracterizată de inflație și de criza energetică. În plus, a dezvăluit enorma dependență germană de gazul rusesc, care a fost alimentată în timpul guvernelor conservatoare și social-democrate din ultimele decenii.
De altfel, după accidentul nuclear de la Fukushima, cancelarul de atunci Merkel a luat decizia de a închide brusc centralele nucleare de pe teritoriul german, practic închizând toate minele de cărbune.
Prețul bun al hidrocarburilor rusești a fost cheia menținerii competitivității industriei germane la nivel mondial. Acum, odată cu războiul, Germania încearcă să scape de dependența sa energetică, cât mai curând posibil.
Mișcări migratorii
Deși, de la reunificare, Germania s-a concentrat mult mai mult pe Europa de Est decât pe Europa de Sud, relațiile hispano-germane sunt în general bune.
Migrația este un punct de întâlnire între cele două țări. Pe lângă importanta emigrare produsă în timpul dezvoltării spaniole, din Planul de Stabilizare din 1959, trebuie să ținem cont de cea produsă de marea recesiune din 2008, de data aceasta a studenților și profesioniștilor, din cauza perspectivelor slabe de angajare din Spania, în perioada ani de criză.
Pe de altă parte, ambele țări joacă un rol important în problemele migrației în cadrul Uniunii Europene. Spania, ca graniță de sud a Uniunii, unde navele sosesc de pe ruta de vest a Mediteranei (cu migranți în principal din Algeria, Maroc și țările din Africa sub-sahariană) și de pe ruta din vestul Africii, ajungând în Insulele Canare (rută folosită de migranții din Sahara de Vest, Mauritania, Gambia, Senegal și Maroc).
Între timp, Germania este destinația finală pentru mulți migranți. Refugiații ucraineni care fug de război sosesc acum, dar încă din 2015 ex-cancelarul Merkel a aplicat inițial o politică a ușilor deschise pentru refugiații din războiul din Siria (atrăgând critici puternice din interior și aplauze din exterior). Au fost și valuri mari de migrație în 1992, din cauza războiului din Iugoslavia și a conflictelor din Iran și Afganistan. Toate au produs creșteri ale populației germane.
Perspective economice
În ceea ce privește perspectivele economice, acestea nu sunt foarte favorabile pentru Germania. Pentru 2022 este anticipată o creștere de 1,2% (jumătate din ceea ce se aștepta) și intrarea în recesiune în 2023, cu o contracție de 0,7%.
Aceste perspective sumbre se datorează crizei gazelor din Rusia, costurilor de producție în creștere și inflației ridicate. O situație care amintește de criza petrolului din anii ’70 ai secolului trecut.
Aceste circumstanțe au pus capăt speranței de a asista la o redresare economică timpurie după impactul pandemiei. În cel mai rău scenariu economic posibil (frig puternic iarna și lipsa aprovizionării cu gaze), previziunile sunt pentru o scădere a economiei de 7,9% în 2023 și 4,2% în 2024.
În ceea ce privește Spania, și ea afectată de incertitudinea economică, perspectivele sunt mai promițătoare. Potrivit prognozei OCDE, Spania ar urma să aibă o creștere de 4,4% în 2022 și de 1,5% în 2023. Chiar și așa, țara se confruntă cu probleme serioase cauzate de inflația ridicată (9% așteptată în septembrie) și de prețurile mari la energie. Pe partea pozitivă e că în ultimele luni s-a înregistrat o ușoară tendință descendentă a IPC (indicele prețurilor de consum) (10,8% iulie, 10,5% august, 9%).
Strângerea legăturilor
În concluzie, Spania și Germania au legături strânse în multe domenii (istoric, economic, politic, cultural) și sunt două dintre cele mai importante țări din Uniunea Europeană. Este esențial să mențină și să consolideze relațiile existente și să facă față în comun situației economice dificile actuale în întreaga Europă.
Deși previziunile economice par mai bune pentru Spania, având în vedere dependența mare a economiei germane de gazul rusesc, nu trebuie să uităm de abordarea sistemică din Uniunea Europeană: nicio țară nu este o insulă, nu în UE, ci toată lumea este în aceeași barcă, scrie The Conversation.
