In cei cinci ani pe care-i mai are la dispozitie, presupunand ca aderarea noastra la UE va avea loc in 2007, Romania este obligata sa puna la punct ceea ce s-a distrus in anii de tranzitie. Altfel, soarta fermierului roman va fi crunta. Acesta este mesajul studiului publicat in luna noiembrie de Directoratul General pentru Agricultura al Comisiei Europene.
Toate cele zece state candidate se afla intr-o situatie similara. Cresterea economica din ultimii doi ani a ocolit agricultura. Dupa o scurta revigorare in 1995, datorata conditiilor climatice favorabile si conjuncturii economice mondiale permisive, productia agricola din tarile candidate s-a prabusit. Pietele interne au avut aceeasi tendinta. Importurile, in schimb, au inflorit. Balanta agroalimentara a fost negativa, inrautatindu-se in ultimii ani in toate tarile candidate. explicatia principala este prezenta, intr-o mai mare masura, a produselor procesate in importuri decat in exporturi, in special in comertul cu UE. Cu alte cuvinte, tarile candidate au devenit piete predilecte de desfacere a marfurilor din UE. Dezvoltarea, structura si orientarea comertului cu produse agro-alimentare demonstreaza competitivitatea redusa si in continua deteriorare a sectorului agricol in relatia cu tarile comunitare. Interesant este ca declinul are loc pe fondul unor politici protectioniste clare practicate de statele candidate si al avantajului reprezentat de pietele interne, mult mai putin pretentioase in materie de calitatea produselor.
Imediat dupa aderare, declin
Care va fi insa situatia imediat dupa ce ne vom vedea cu sacii in caruta UE? Nu prea grozava. Intr-o prima faza, va avea loc declinul accentuat al productiei animaliere, cu antrenarea pe panta desfiintarii unui numar important de locuri de munca conexe. Singurele supravietuitoare vor fi fermele construite dupa tiparul celor din UE. In acest moment, in Romania predominanta este agricultura de subzistenta, nepunandu-se problema existentei exploatatiilor agricole similare celor comunitare. Este consecinta directa a faptului ca noi si bulgarii am pus in practica in ultimii 11 ani o decolectivizare agrara cu impact distructiv: fragmentarea extrema a suprafetelor agricole si decapitalizarea masiva a fostelor unitati agricole ale statului.
Intrebarea este in ce mod se poate realiza cu succes tranzitia la aplicarea integrala a Politicii Agricole Comune in tarile din Europa Centrala si de Est. Introducerea platilor compensatorii nu este considerata ca fiind recomandabila. Aceasta pentru ca desi platile compensatorii ar reduce impactul aderarii in plan sectorial, au un efect pervers greu de ignorat: mentinerea actualelor structuri fara a garanta un nivel de investitii si restructurare necesar pentru a imbunatati gradul de competitivitate a agriculturii tarilor candidate fata de cel al celor 15 state membre ale UE.
Uniunea Europeana
nu face concesii
In conditiile accesului redus la plati compensatorii, este evident ca tarile candidate vor fi obligate sa-si creasca intr-un mod considerabil productivitatea muncii in agricultura. Pretul va fi dur. Pentru a atinge doar jumatate din productivitatea medie a muncii din UE, vor trebui desfiintate circa 4 milioane de locuri de munca din agricultura. Majoritatea locurilor de munca aflate in pericol se afla in Romania si in Polonia. Avand in vedere ponderea insemnata a agriculturii in PIB-ul acestor doua tari, socul social resimtit ar putea da nastere unor crize postaderare cu consecinte negative asupra UE.
Desi unele tari candidate au solicitat derogari de le regulile comunitare, pentru a castiga timp in rezolvarea sensibilei probleme a somajului in agricultura, este clar ca UE nu este pregatita sa accepte concesii majore de la principiile pietei unice si protectiei consumatorilor