Mihai Marcu mizează pe inventivitea românilor, pe capacitatea lor de învățare și pe puterea de muncă. Datorită acestor atuuri, CEO-ul MedLife este sigur că România va supraviețui tuturor gafelor guvernanților. De altfel, el susține că singura pretenție pe care mediul de business o are de la aleși este să ca aceștia nu mai intervină, cu modificări ale legislației, în ecomonie.

Capital: Cum arată o zi din viața dumneavoastră?
Mihai Marcu:
Luni, marți, miercuri, joi, mai degrabă, MedLife. Discuțiile mele cu colegii se învârt în zona a ceea ce se va întâmpla peste 2, 3 sau 5 ani în activitatea cotidiană. Mai puțin ședința săptămânală, care este sfântă pentru mine. Miercuri, la ora 13.00, toți managerii intră fie video, fie sunt prezenți în sală. Aici discutăm graficul cu evoluția săptămânală a fiecărei unități în parte, cu observații despre ceea ce se întâmplă în piață, cum merge competiția, care este piața doctorilor – adică o discuție foarte aplecată pe partea executivă. Cu excepția acestui moment, discuțiile mele în restul săptămânii sunt foarte mult în zona de ce se va întâmpla în următorii ani. O zi pe săptămână o petrec probabil în zona de achiziții și de consolidare și integrare a acestora. Una din aceste zile merg prin țară – pot să ajung să văd una dintre clinicile noastre. Mai sunt și drumurile în străinătate, legate de acționarii noștri. Apoi, sunt foarte înverșunat în zona de antreprenoriat social. Consider că oamenii care au luat ceva de la această țară trebuie să dea și ceva înapoi și cred că viitorul le aparține tinerilor de 25-28 de ani care au dorința de a face și, în loc să plece din țară, ar fi minunat dacă rămân aici și își aplică ideile.

Capital: Credeți că în România este un mediu prielnic pentru tinerii despre care vorbiți?
Mihai Marcu:
Eu nu cred că este mai ușor în Spania sau în Italia. Trăim întro lume în care ultimii 2-3 președinți ai SUA sunt foarte contestați, primminiștrii Marii Britanii la fel. Vorbim de corupție în masă în sudul Europei. Nu știi unde să pleci! Sigur, e foarte frumos la Roma, e foarte frumos la Veneția, dar călătoresc foarte mult, și cu familia si singur – nu am văzut așa de mulți români fericiți pe afară. Am găsit și ospătari, unii directori de recepție, femei de serviciu, alții șefi de recepție – de exemplu în Londra. Să știți că în Londra se vorbește românește, la fel cum se vorbea odată în Roma. 

 

Capital: Cum vedeți piața bancară? Oamenii sunt ajutați să-și înceapă un business?
Mihai Marcu:
Nu este nicio țară în lume care să aibă un astfel de program. Băncile comerciale vor da bani, întotdeauna, acolo unde vor scoate bani. Acesta este jobul lor. În lumea anglosaxonă, statele dezvoltate, nu merg astfel de programe. Sunt câteva cazuri în Chile, a existat un program în Singapore, dar nu în Europa. Am urmărit programele UE. Spania, Italia, Franța, Germania – sunt neputincioase în a crea antreprenori, oricâți bani ar pompa. Economiile care au rămas performante sunt cele care au spus: „pune banul și, dacă ai o idee, fă-o!“. Să vă mai spun ceva – românii au stigma eșecului. La toate studiile Eurostat au ieșit cei mai cu frică de eșec. Cei mai mulți dintre români doresc să-și facă companii – de zece ori mai mulți decât scandinavii și dublu față de țările din jurul nostru. Dar frica de eșec este iarăși de 3-4 ori mai mare.

Capital: Credeți că acest lucru este din cauza a ceea ce am trăit imediat după Revoluție?
Mihai Marcu:
Atunci a fost o haiducie. Am lucrat în 1994 în bancă. Eu n-am făcut ASE-ul și încercam cu colegii mei care au făcut ASE-ul să văd indicatorii financiari, să înțelegem cum arată un cash-flow. Am învățat de la multinaționale cu toții. De aia, nu trebuie să înjure nimeni multinaționalele. Unde sunt cele mai mari creșteri economice și cea mai mare bunăstare? Irlanda, care este plină de multinaționale – este un exemplu de cum pot să funcționeze multinaționalele și noi vrem să-i gonim. Era un prim-ministru acum jumătate de an care spunea: „Ce mă interesează pe mine de Dacia și de Continental? Vin alții”. Cum să vină? Nu vine nimeni! O altă chestiune, și cu asta spun totul: ideea ar fi să ne lase în pace, nu să facă ceva. Să zică „un an de zile nu mai facem nimic.” Era criza economică și britanicii au zis că, dacă nu știu cum să ajute, atunci să-i lase în pace că antreprenorii își vor găsi locul. Asta e, de fapt, lumea anglo-saxonă. Încearcă, nu merge, l-am închis. Își găsesc calea – este exact ca la teoria aproximărilor, a încercărilor succcesive. Trebuie să-ți găsești calea. Afacerile nu merg mai mult de una din cinci. În mod normal, una din zece trebuie să meargă. Dacă merg mai multe, înseamnă că locul acela era total depopulat de economie. Eu cred în teoria încercărilor. Sunt matematician, așa că eu cred în niște chestii matematice. Cum să faci un business să meargă? Eu, la import de bărci am dat chix. Noi, când am deschis prima clinică MedLife la Timișoara nu am știut cum să acoperim pierderile. Neam dus noi, deștepți. Au venit Miticii să învețe – uite, ăsta e modelul. Este un alt model al consumatorului în diverse zone ale țării. Programul meu este axat pe zona strategică, pentru că eu nu mă bag peste un manager în ceea ce face. Dacă eu intru la un manager de spital, în momentul în care am intrat în spitalul lui, el e șeful meu. Eu nu mă duc acolo să le spun ce să facă – atunci am pierdut meciul.

 

Capital: Dacă tot le dați atâta putere, cum vă alegeți managerii?
Mihai Marcu:
În cazul MedLife, să vrea să fie intraprenor. Intraprenorul trebuie să fie un om care poate să-și asume riscuri în cadrul unei organizații și să aibă inițiativă. În MedLife avem sesiuni de idei năstrușnice. Hai să gândim diferit, să vedem ce bombe mai vin!

Capital: Totuși, cât de des vă verificați managerii?
Mihai Marcu:
Niciodată! În ziua în care verifici pe cineva, ți-ai luat rămas bun de la acel business. E un buget – adică avem un buget, dar foarte exact. Avem o direcție strategică și idei neuzuale pentru care orice manager e pregătit – sunt niște stagii – cei 60-70 de manageri ai MedLife trimit propuneri – poate unii cinci, alții șapte și se votează în ce direcție o luăm. Noi suntem singurul operator care are șase divizii: spitale, clinici, laboratoare, departamentul corporate, stomatologie și farma. Tu nu trebuie să mergi și să spui: eu vreau la toate să câștig meciul. Trebuie să te urci în tren, trenurile sunt în gară. Din fericire, avem șase gări. În care tren și când te urci în el? Că dacă te sui prea devreme, poate nu e bine. 

 

Capital: Și cum vedeți viitorul?
Mihai Marcu:
MedLife trebuie să stea pe drumul pe care va consuma fiul meu sau cei de 17 ani, acela este consumatorul. Întrebarea este foarte simplă: ce va vrea fiul meu sau soția, iubita lui? Ce vor consuma ei de la doctor peste zece ani? Și trebuie să începi să te îndrepți înspre acolo. Întrebarea nu este dacă va apărea piu-piu ca în Star Treck, întrebarea este când! Când te duci la doctor, te așezi pe scaun și automat ți se face totul. Vor beneficia de asta nepoții noștri, copiii sau chiar noi peste trei ani. Aici se dă meciul. O altă chestiune este culturală. MedLife este o companie care oferă servicii medicale cu medici români, asistenți români, manageri români – n-am importat niciodată niciun om din străinătate, s-au train-uit în străinătate mulți și i-am ajutat pentru asta – și acționari români. Până la urmă, vorbim de acțiuni listate la bursa de la București. MedLife este extrem de românească. Dacă va fi să iasă din țară, și se va întâmpla asta, va fi o companie românească care va ieși afară. Medicii români sunt foarte buni. Managerii români… Eu vreau să vă spun că eu m-am bucurat de fiecare dată când unul dintre marii noștri competitori și-a adus un manager străin. MedLife și-a câștigat locul 1 pe piață și domină piața aceasta făcându-și un loc uriaș în momentul în care ați auzit un nume cu rezonanță străină. Piața românească are niște caracteristici pe care trebuie să le înțelegi.

 

Capital: Cum faceți față problemei de personal?
Mihai Marcu:
Foarte greu. E poate challenge-ul MedLife pe termen scurt, într-un an, doi, trei. Nu am niciun dubiu că bugetul va crăpa. Adică singurul domeniu la care s-a crescut la nivelul lui 2022 este cel sanitar. Nu pot să meargă înapoi, dar nu vor putea alinia nici profesorii, nici armata, nici poliția, nici funcționarii la salariile pe care le-au anunțat. Și nici pensiile. Practic, cred că această stare va mai dura până în 2022, că nu mai pot crește conform legii, și va dura până în 2027. Și, atunci, teoretic, se vor eroda foarte mult în inflație. Practic, ce au dat se va duce în inflație și oamenii vor suferi. Eu cred că tăierea listei de medicamente, care se face lunar, și a prețurilor duce la dispariția multor medicamente vitale care intră sub costul de producție și atunci dispar din farmacii. De ce se întâmplă asta? O fac intenționat pentru că nu au bani! Au dat salarii mari în domeniul sanitar și nu au banii necesari și pentru medicamente. Uitațivă la proporția cheltuielilor salariale din domeniul sanitar în totalul cheltuielor statului cu sănătatea. Nu că este mare. Dacă vă uitați la modelele din străinătate este în altă galaxie. S-a sacrificat la materiale, la medicamente, la condiții în spital pentru asta. Medicii merită, iar asta aș vrea să fie foarte clar, și asistentele la fel. Dacă lucrurile merg bine, depășim marginal o creștere de 4% a PIB, deficitul dacă nu va fi depășit, se va întâmpla la limită, dar ținând cont de cheltuielile pentru 2019, factura va veni. Pentru că anul acesta nu s-au dat jumătate de an pensiile, doar nouă luni au intrat salariile mărite. Ei au promis că de la 1 ianuarie cresc și vor trebui să o facă. Iar nemulțumirile vor fi majore. Asta e o problemă politică și nu e problema mea. Problema mea este că România se va afla în situația să strângă cureaua și va avea nevoie de venituri. Cine le va plăti? Noi, plătitori de taxe. Revenind la management, cred că economia trebuie lăsată un pic în pace. Ar fi bine să renunțe a umbla la Codul fiscal, că nu știu să facă lucruri bune nici unii, nici alții – nici dreapta, nici stânga. Închideți Parlamentul, mergeți în concediu. Vă plătim noi concediul în Africa de Sud, la vânătoare de elefanți. Cred că s-ar aduna toată comunitatea de business să finanțeze parlamentul să plece și lăsați-ne cum a fost Belgia, fără guvern, fără nimic. Eu cred că țara va merge mai bine. Vom face treabă multă!

Capital: Se tot vorbește că vine criza. O vedeți?
Mihai Marcu:
Eu, recunosc, nu o văd. Ce se va întâmpla la nivel global contează. Nu mai suntem cetățenii țării noastre, asta este clar. Capital: De ce credeți că nu reușim să cheltuim cu cap banii pe care îi avem? Mihai Marcu: Vă spun, am auzit bugetul pentru spitale. Cred că vă fac spitale regionale cu 200 de milioane de euro. Cu bani aceștia faci un spital care nu există în România, un spital care este bomba regiunii, a balcanilor. Asta cu 200 de milioane de euro, iar ei vorbesc de miliarde! 

 

Capital: Contribuțiile noastre la sănătate merg în serviciile oferite de stat. Nu credeți că ar trebui noi să hotărâm unde se duc banii? Mihai Marcu: Președintele Casei gestionează fondul Național Unic de Sănătate, care sunt banii noștri, nu ai statului. Să fie clar: banii de pensii și banii de sănătate nu sunt ai statului. Președintele Casei trebuie să fie votat de contribuabili, iar acesta nu trebuie să fie obligat să-i răspundă nici măcar la telefon prim-ministrului și nici Parlamentului. Să fie niște auditori care să-l verifice și asta e. Soluția nu e politică, soluția e tehnică. La fel este și la pensii. Acești bani nu trebuie să fie la dispoziția Guvernului, că nu sunt banii lui. Guvernul nu poate să-și acopere poduri și catedrale din banii pe care noi i-am pus deoparte să avem sănătate sau pensii. Revenind, România are un sistem de spitale de urgență foarte important. Adică să nu credeți că vine privatul și va înlocui mâine! Nu, nu avem infrastructura. Bine, și legal, nu avem voie să facem spitale de urgență. Spitalele mari de urgență: HUB-ul de la București -Fundeni, Floreasca, Municipal, Sf. Ioan, Pantelimon și Elias, după care Județean Cluj, Județean Timișoara, Județean Iași – mor oameni dacă acestea dispar. Capital: Cum arată o zi de weekend? Pe unde mergeți, ce faceți? Mihai Marcu: Îmi place sailing-ul. Mai colecționez obiecte românești vechi. O să mă găsiți în târgurile de vechituri la Mediaș, la Cluj, la Brașov. Am și o colecție fabuloasă de hărți. Pentru că investesc în turism, am de gând să fac un concept de pensiunimuzeu. În una o să găsești monedele, în alta hărțile, în alta obiectele vechi, dar colecțiile o să le plimb. Iar asta ține tot de românism. 

 CUM VEDE MIHAI MARCU EXTINDEREA MEDLIFE ÎN REGIUNE

Tatonăm două-trei țări din jurul nostru. Călătoresc foarte des în Ungaria – avem discuții serioase. Am avut și în Serbia, dar nu s-au materializat – nu e o piață rea, Belgradul este o piață foarte mare și îmi place foarte mult. Bulgaria este mult mai coruptă din păcate, mult mult mai coruptă decât România. Cu toate similitudinile, nu se compară. Plus că noi nu știm dacă modelul nostru de business va funcționa, așa că nu vom face pași mari. Îi vom face, fără îndoială, în următorii ani, dar vor fi pași mici. O să încercăm, o să vedem dacă cultura noastră organizațională funcționează, dacă modelul nostru de business funcționează. Avem norocul că avem cele șase linii de business și putem pleca cu oricare. Ne trebuie parteneri locali puternici, ne trebuie parteneri locali cultivați și care să ne învețe cum arată țările, pentru că nu o să inventăm noi tipul de consumator ungur sau sârb.“