Mihai Daraban: „În România, dialogul social se termină cu poza de grup”

Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR) a organizat, pe 24 martie, conferința „România 2026-2040. Industria 4.0-5.0”, eveniment desfășurat împreună cu Asociația pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES) și Institutul Român de Inovare Smart Industry (IRISI) din Iași.

Dezbatere despre industria României până în 2040: dialog între mediul privat și autorități, în centrul atenției

Evenimentul a oferit un cadru de discuții privind direcțiile strategice ale dezvoltării industriale a României până în 2040, reunind reprezentanți ai mediului de afaceri, ai mediului academic și ai societății civile.

În cadrul dezbaterii, președintele CCIR, Mihai Daraban, a atras atenția asupra dificultăților din dialogul dintre sectorul privat și factorii de decizie politică, subliniind această problemă ca fiind un punct central al discuțiilor.

„Ani de-a rândul am făcut apel la decidenți să poarte un dialog real cu mediul de afaceri. Din păcate, modelul dominant este cel al întâlnirii care se încheie cu poza de grup și comunicatul emis de cel care a făcut invitația, adică de reprezentantul statului român. Nu am văzut niciodată un punct de vedere articulat al celor care au participat la discuție: ce probleme au ridicat, unde s-au contrazis, ce au cerut. Noi, la Camera de Comerț, nu am fost adepții acestui model. Am preferat dialogul direct cu organizațiile patronale de ramură, de nișă, pentru că am vrut să înțelegem ce înseamnă industria construcțiilor, ce înseamnă sectorul agricol etc”.

De asemenea, Mihai Daraban a făcut referire la coerența strategiei de diplomație economică, pe care România a adoptat-o de o lungă perioadă.

„Vorbim de ani de zile despre diplomație economică, dar să fim lucizi: 75% din comerțul nostru este intra-comunitar, 10% merge către țările europene non-UE, adică Balcanii de Vest, Ucraina, Moldova, și 15% către restul lumii. Oare credem că vom merge în America sau în Extremul Orient cu microîntreprinderi? Sau cu societățile mari, care măcar își pot cumpăra biletul de avion fără să fie subvenționate de la Consiliul de Export? Trebuie să stabilim priorități clare și decidentul să cunoască aceste realități. Misiunile economice internaționale trebuie construite în jurul companiilor cu capacitate reală de export și cu anvergura necesară pentru a reprezenta România pe piețele terțe, și nu ca exerciții de reprezentare simbolică, indiferent de potențialul comercial real.”.