Mihaela Nicola nu se grabeste sa-mi intrerupa aceasta disertatie impetuoasa despre viata unui director de agentie. Dimpotriva, ma asculta cu rabdare, privindu-ma cu ironie. „Aveti o imagine total deformata, spune Mihaela Nicola, dupa o lunga pauza. Sa fii directorul unei agentii de publicitate implica sa ai mai multe obligatii decat drepturi”, adauga cu intelegere fata de interlocutorul care „bate campii”.
Mihaela Nicola intuieste ca oricat mi-ar explica faptul ca zilnic petrece aproape 12 ore in agentie, ca participa activ la toate proiectele departamentelor din grupul de comunicare Ogilvy Group Bucuresti, ca usa biroului sau este deschisa tot timpul (si e inchisa doar cand poarta o convorbire confidentiala sau cand are o intalnire de afaceri), ca se afla mereu in „priza” pentru a raspunde solicitarilor clientilor, dar si a angajatilor carora le asculta cu rabdare problemele profesionale si personale, ca traieste vesnic cu grija ca mai are ceva de facut, toate aceste lucruri nu le voi putea intelege la adevarata lor tensiune. Asa incat, se multumeste sa-mi spuna: „Cei 120 de angajati ai grupului Ogilvy trebuie sa vada in mine liderul pe care si-l doresc, astfel incat presiunea sarcinilor de serviciu sa fie suportabila, iar problemele grele sa li se para provocatoare si nu demoralizatoare.” In fond, acesta este crezul Mihaelei Nicola, managing director al grupului de comunicare Ogilvy Group Bucuresti.
Gustul publicitatii
a venit vanzand
Alaturi de partenerul sau de afaceri, Zoltan Szigeti, presedintele grupului, care i-a devenit anul trecut si partener de viata, Mihaela Nicola conduce din anul 1994 destinele retelei internationale Ogilvy&Mather in Romania. Spre deosebire de alte agentii care au cunoscut ascensiuni rapide pe piata romaneasca, Ogilvy&Mather Bucuresti s-a dezvoltat ceva mai incet. Dar sanatos. In 1997, potrivit revistei Advertising Age, compania a inregistrat o cifra de afaceri de 13,1 milioane de dolari. In urmatorul an, potrivit aceleiasi surse, cifra de afaceri a atins 20,7 milioane de dolari. In 1999, grupul de comunicare Ogilvy din Romania, grup care cuprinde cinci companii specializate in publicitate, media, promotions, a realizat o cifra de afaceri de peste 29 milioane de dolari, conform directoarei Mihaela Nicola. (Pana la stabilirea unei ierarhii oficiale, ne abtinem sa-l declaram lider pe piata publicitatii din tara.)
„A fost un pariu cu mine insami de a ajunge in fruntea industriei de publicitate”, afirma Mihaela Nicola. E greu de spus cand anume si-a asumat acest pariu. Poate in 1994, cand reteaua internationala Ogilvy& Mather, intrand in Romania, i-a acordat incredere sau poate in 1991, cand a pasit pentru prima data in lumea romaneasca a publicitatii, fiind angajata in functia de asistenta a lui Michael Kammrath, directorul de atunci al Agentiei Graffiti, firma pionier in publicitatea din tara noastra. Mihaela Nicola nu se sfieste sa recunoasca faptul ca a debutat in publicitate in calitate de secretara a unui director. In decursul celor zece ani a parcurs toate functiile dintr-o agentie de publicitate. Pana sa se angajeze ca secretara a lui Michael Kammrath, nu stia absolut nimic despre publicitate. (Dar cine cunostea ce este publicitate in acele vremuri !). Cu umor, Nicola isi aminteste ca, inainte de a se angaja la Graffiti, asocia publicitatea cu activitatea unui comis-voiajor care propune oamenilor diferite lucuri, fara prea mare succes. Gustul publicitatii l-a simtit cand i s-au incredintat cateva proiecte publicitare pe care le-a derulat cu succes.
In acest moment al amintirilor, desi este departe de varsta memoriilor, Mihaela Nicola se insufleteste: „Atunci era mult entuziasm, multa improvizatie si intuitie. Publicitatea pentru noi era o poezie. Astazi, publicitatea este o stiinta, ale carei rigori trebuie sa le respecti cu sfintenie.” Publicitatea, mai spune Nicola, nu se poate invata din teorie. A invatat publicitate, ca mai toata generatia sa, din practica, zi de zi. Sigur, a citit carti de specialitate, a urmat cursuri de pregatire in strainatate (cursuri care, puse cap la cap, insumeaza aproape un an de zile), a participat la tot felul de conferinte, dar teoria nu este de ajuns. „A povesti despre publicitate nu este o metoda prin care sa te astepti ca un tanar sa deprinda aceasta meserie. Publicitatea se invata prin mult exercitiu practic”, considera Mihaela Nicola.
Clientul e bine sa tina cont de sfaturile agentiei
Am intrebat-o pe directoarea de la Ogilvy care sunt lucrurile care o deranjeaza in relatiile cu clientii. „Unii interlocutori au o valoare profesionala mai mica decat reprezentantii agentiei.” Dar in relatia cu mass-media? Mihaela Nicola a raspuns fara ezitare: „Exista reprezentanti mass-media care considera agentiile drept niste intermediari frivoli, niste intrusi intre ei si investitorii in publicitate. De asemenea, ma deranjeaza ca ei vad in agentiile de publicitate doar surse importante de bani, pe care trebuie sa le cultive si sa le curteze. Din aceasta perspectiva, mass-media romaneasca se afla in comuna primitiva.”
In viziunea directoarei, agentiile de publicitate nu sunt doar furnizori de servicii pentru clienti. Agentia trebuie sa-si asume responsabilitatea alaturi de client in strategia de promovare a produsului. „Campaniile clientilor care nu au tinut cont de parerile noastre au fost niste esecuri.” Este o afirmatie care ascunde un orgoliu nemasurat al directoarei de la Ogilvy? „Nu. Ogilvy este o agentie verticala. Daca isi asuma responsabilitatea unei strategii, inseamna ca are dreptul sa-si exprime pareri pe care clientul trebuie sa le ia in seama.”     

Carte de vizita
Data si locul nasterii: 01.01.1968, Bucuresti
Studii: Facultatea de Matematica, Universitatea Bucuresti,
promotia 1992
Starea civila: casatorita
Cariera:
    asistenta presedintelui Graffiti 1992
    account manager Graffiti 1993
    account director Graffiti 1994
    executive director Ogilvy&Mather 1995

Mihaela Nicola,
managing director la Ogilvy Group Bucuresti

„Cel mai apasator lucru din viata mea de director nu-l constituie prezentarile, licitatiile sau negocierile, ci mentinerea constanta a unui mediu motivant in agentie. Este lucrul cel mai greu, pe care trebuie sa-l fac zilnic si care ma consuma cel mai mult.”